Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru dulcea╚Ť─â

dulce├í╚Ť─â sf [At: COD. VOR. 127 / Pl: ~e╚Ťi, ~├ę╚Ťuri / E: dulce + -ea╚Ť─â] 1 Gust caracteristic mierii sau zah─ârului Si: (├«nv) dulcoare (1). 2 Gust caracteristic m├ónc─ârurilor sau b─âuturilor dulci. 3 (Pex) Gust pl─âcut al unei m├ónc─âri sau b─âuturi. 4 (├Änv) Avere. 5 (├Änv) Bog─â╚Ťie. 6 Preparat alimentar din fructe sau din petale de flori fierte ├«n sirop de zah─âr. 7 (Fig) Comportament agreabil. 8 (Fig) Lucru sau fapt─â care desfat─â pe cineva sau ├«i provoac─â cuiva o senza╚Ťie pl─âcut─â. 9 (Fig) Mul╚Ťumire sufleteasc─â. 10 (Fig) Fericire. 11 (├Älav) Cu ~ Cu drag. 12 (├Äal) ├Än mod pref─âcut. 13 (Fig) Bl├ónde╚Ťe. 14 (Fig) Bun─âvoin╚Ť─â. 15 (Fig) Pref─âc─âtorie.
DULCE├ü╚Ü─é, (2) dulce╚Ťuri, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi dulce; gustul m├ónc─ârurilor sau b─âuturilor dulci sau ├«ndulcite; p. ext. gust pl─âcut al unei m├ónc─âri sau b─âuturi. 2. Preparat alimentar f─âcut din fructe sau petale de flori fierte ├«n sirop de zah─âr. 3. Aliment extrem de gustos; bun─âtate. 4. Fig. Calitatea de a fi pl─âcut; ceea ce desfat─â pe cineva sau procur─â cuiva o senza╚Ťie pl─âcut─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dulcea╚Ť─â = cu drag; din toat─â inima. ÔÖŽ Pl─âcere, desf─âtare; mul╚Ťumire sufleteasc─â, bucurie, fericire. 5. Fig. Bl├ónde╚Ťe, bun─âtate, duio╚Öie. [Pl. ╚Öi: dulce╚Ťi] ÔÇô Dulce + suf. -ea╚Ť─â.
DULCE├ü╚Ü─é, dulce╚Ťuri, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi dulce; gustul m├ónc─ârurilor sau b─âuturilor dulci sau ├«ndulcite; p. ext. gust pl─âcut al unei m├ónc─âri sau b─âuturi. 2. Preparat alimentar f─âcut din fructe sau petale de flori fierte ├«n sirop de zah─âr. 3. Aliment extrem de gustos; bun─âtate. 4. Fig. Calitatea de a fi pl─âcut; ceea ce desfat─â pe cineva sau procur─â cuiva o senza╚Ťie pl─âcut─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dulcea╚Ť─â = cu drag; din toat─â inima. ÔÖŽ Pl─âcere, desf─âtare; mul╚Ťumire sufleteasc─â, bucurie, fericire. 5. Fig. Bl├ónde╚Ťe, bun─âtate, duio╚Öie. [Pl. ╚Öi: dulce╚Ťi] ÔÇô Dulce + suf. -ea╚Ť─â.
DULCE├ü╚Ü─é, (2) dulce╚Ťi ╚Öi dulce╚Ťuri, s. f. (Rar la pl.) 1. ├Änsu╚Öirea de a fi dulce; gustul pe care-l au m├«nc─ârile sau b─âuturile dulci (sau ├«ndulcite); fig. gust bun, pl─âcut al unei m├«nc─âri sau al unei b─âuturi. Dulcea╚Ťa fragilor coapte. ISAC, O. 185. ├Äncepe a bea lacom la ap─â ╚Öi a-╚Öi linge buzele de dulcea╚Ťa ╚Öi bun─âtatea ei. CREANG─é, P. 214. 2. Conserv─â f─âcut─â din fructe sau flori fierte ├«n sirop de zah─âr. Dup─â ce a dat dulcea╚Ť─â musafirului, ├«ncepu s─â se t├«nguie pentru necazurile care o ├«mpresuraser─â. SADOVEANU, M. 115. Femeia, pe care o sp─âriasem, intr─â cu ap─â ╚Öi dulce╚Ťi. HOGA╚ś, M. N. 27. ╚śtiu s─â fac de toate bune, Vutci, dulce╚Ťuri de minune, ╚śi beltele de gut─âi. ALECSANDRI, T. I 105. De pe sofa se scula, Pe ochi bine se sp─âla, O dulcea╚Ť─â c─â-mi lua, Un pahar de cafea bea. TEODORESCU, P. P. 600. ÔÖŽ Fig. Lucru bun de m├«ncat; (la pl.) bun─ât─â╚Ťi. Nevast─â-sa l-au ╚Ťinut foarte bine, l-au hr─ânit cu toate dulce╚Ťile lumii, ╚Öi b─âiatul... s-au fost f─âcut un voinic foarte frumos. SBIERA, P. 35. Vizitatorii se vor putea odihni, osp─ât├«ndu-se ╚Öi r─âcorindu-se cu m├«nc─ârile, b─âuturile ╚Öi dulce╚Ťurile din toate p─âr╚Ťile lumii. ODOBESCU, S. II 114. 3. Fig. Calitatea de a fi pl─âcut; ceea ce desfat─â pe cineva sau ├«i procur─â o senza╚Ťie pl─âcut─â. Pe la dou─â ceasuri, el se plimba prin fa╚Ťa casei lui Claici ╚Öi era-n aer o at├«t de nespus─â dulcea╚Ť─â, ├«nc├«t nu-i mai venea s─â se dep─ârteze. SLAVICI, O. II 58. Se bucura de frumuse╚Ťea florilor ╚Öi de dulcea╚Ťa ╚Öi cur─â╚Ťenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ÔŚŐ Loc. adv. Cu dulcea╚Ť─â = cu drag, dulce; din toat─â inima. C├«nd eram mai t├«n─âr, iubeam cu dulcea╚Ť─â. NEGRUZZI, S. II 30. Nu s-aude nimica, Numai m├«ndra cu gura, Cu dulcea╚Ť─â ciripind, Toat─â lumea veselind. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 27. El aude ├«n dep─ârtare un fluier p─âstoresc ce sun─â cu dulcea╚Ť─â un c├«ntec de dor. ALECSANDRI, P. P. 193. 4. Fig. Pl─âcere, voluptate, desf─âtare. ├Än vagon, ├«ntunecimea ╚Öi mai opac─â, lini╚Ötea ╚Öi mai ad├«nc─â. Doar r─âsufl─ârile calde ale tractori╚Ötilor se auzeau c├«nd prelungi, c├«nd ├«ntret─âiate, pline de s─ân─âtate, ├«nsetate de dulcea╚Ťa odihnei. MIHALE, O. 187. O privi un timp ╚Öi ├«nchise dintr-o dat─â iar─â╚Öi pleoapele, furat de dulcea╚Ťa somnului. SADOVEANU, B. 125. Dup─â ce mi-ai ar─âtat dulcea╚Ťa vie╚Ťii, s─â m─â lepezi ca pe o juc─ârie! NEGRUZZI, S. I 22. ÔÖŽ Mul╚Ťumire sufleteasc─â, bucurie, fericire. Spune-mi pe nume, Mitreo. Acum s├«ntem prieteni. ÔÇô Da. ÔÇô Spune-mi pe nume. ÔÇô Da, Floreo. ÔÇô A╚Öa. Lui Mitrea i s-a umplut gura ╚Öi auzul de dulcea╚Ť─â. SADOVEANU, M. C. 60. 5. Fig. Bl├«nde╚Ťe, duio╚Öie, bun─âtate, bun─âvoin╚Ť─â. Frunz─â se opri ├«n fa╚Ťa lui Niculai Bogatu, ai c─ârui ochi c─âp─âtar─â o dulcea╚Ť─â umed─â. CAMILAR, TEM. 75. Fiind f─âr─â mam─â, se uitau mai ales femeile cu mare dulcea╚Ť─â la el. SADOVEANU, D. P. 15. Numai ├«mprejurul gurii mu╚Öculoase se vedea o dulcea╚Ť─â am─âr├«t─â de ├«ndoieli. EMINESCU, N. 52. ÔÇô Variant─â: (2, Mold.) dulc├ę╚Ť (SADOVEANU, O. III 350) s. n.
dulce├í╚Ť─â1 (calitatea de a fi dulce) s. f., g.-d. art. dulc├ę╚Ťii
dulce├í╚Ť─â2 (preparat alimentar) s. f., g.-d. art. dulc├ę╚Ťii; pl. dulc├ę╚Ťuri
dulce├í╚Ť─â3 (lucru pl─âcut) s. f., g.-d. art. dulc├ę╚Ťii; pl. dulc├ę╚Ťi
dulce├í╚Ť─â s. f., g.-d. art. dulc├ę╚Ťii; (preparate alimentare) pl. dulc├ę╚Ťuri/(lucruri pl─âcute) dulc├ę╚Ťi
DULCEÁȚĂ s. (Transilv. și Ban.) pecmez, (Transilv.) silvoiz. (~ de caise.)
DULCEÁȚĂ s. v. magiun.
Dulcea╚Ť─â Ôëá venin
DULCE├ü╚Ü─é1 ~├ę╚Ťi f. 1) Proprietate de a fi dulce; gust dulce. 2) fig. Ceea ce produce pl─âcere, desf─âtare; senza╚Ťie pl─âcut─â. ~ea╚Ťa somnului. /dulce + suf. ~ea╚Ť─â
DULCE├ü╚Ü─é2 ~├ę╚Ťuri f. Preparat produs din fructe sau din petale de flori fierte cu zah─âr. ~ de vi╚Öine. ~ de trandafir. /dulce + suf. ~ea╚Ť─â
dulcea╚Ť─â f. 1. (pl. dulce╚Ťi), ├«nsu╚Öirea lucrurilor dulci; 2. (pl. dulce╚Ťuri), fructe zaharisite: dulcea╚Ť─â de fragi.
dulce├í╚Ť─â f., pl. e╚Ť─ş (d. dulce; it. dolcezza). 1. Proprietatea de a fi dulce: dulcea╚Ťa m─şeri─ş, (fig.) dulcea╚Ťa vorbiri─ş. 2. (tradus dup─â ngr. glyk├│ ╚Öi luat ╚Öi de Ruten─ş: dol─ş─Ź├Żca). Fructe ferte ├«n zah─âr tare legat ╚Öi care se ─şau cu linguri╚Ťa, diferite de fructele zaharisite care se pot lua ╚Öi cu m├«na, ╚Öi de compot ╚Öi ╚Öerbet (├Än Rom├ónia exist─â bunu obice─ş, luat de la Oriental─ş, de a oferi oaspe╚Ťilor dulcea╚Ť─â cu ap─â rece). ├Än nord se zice a lua dulce╚Ť─ş, ├«n sud a lua dulcea╚Ť─â. Pl. ╚Öi dulce╚Ťur─ş. De la acest pl. neutru sÔÇÖa ├«n Mold. nord ╚Öi un sing. neutru rar dulce╚Ť.
DULCEAȚĂ s. (Transilv. și Ban.) pecmez, (Transilv.) silvoiz. (~ de caise.)
dulcea╚Ť─â s. v. MAGIUN.
Rosa centifolia L., ┬ź Trandafir de dulcea╚Ť─â ┬╗. Sioecie care ├«nflore╚Öte vara. Flori de la albe la roz, ro╚Öii-puternic, mirositoare, mari, deseori duble, caliciul v├«scos-glandulos cu sepale erecte, dup─â ├«nflorire reflecte, puternic divizate, petale ├«ndoite spre interior, peduncul cu spini mici, v├«scos-glandulos. Frunze cu peste 5 foliole ovate, rotunde, pe partea inferioar─â mai p─âroase, stipele unite cu pe╚Ťiolii. Arbust p├«n─â la 2 m ├«n─âl╚Ťime, neurc─âtor, ramuri spinoase cu ghimpi nep─âro╚Öi, curba╚Ťi, glanduloase.

Dulcea╚Ť─â dex online | sinonim

Dulcea╚Ť─â definitie

Intrare: dulcea╚Ť─â (pl. -e╚Ťi)
dulcea╚Ť─â pl. -e╚Ťi substantiv feminin
Intrare: dulcea╚Ť─â (pl. -e╚Ťuri)
dulcea╚Ť─â pl. -e╚Ťuri substantiv feminin