dulapiór sn vz dulăpior

dulăpiór sn [At: SADOVEANU, P. S. 229 / Pl: ~oare / E: dulap + -ior] 1-2 (Șhp) Dulap (1) (mic) Si: dulăpaș (1-2).

DULĂPIÓR, dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap; dulăpaș. – Dulap + suf. -ior.

DULĂPIÓR, dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap; dulăpaș. – Dulap + suf. -ior.

DULĂPIÓR, dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap. Gazda deschise un dulăpior zidit în părete. SADOVEANU, P. S. 229.

dulăpiór (-pior) s. n., pl. dulăpioáre

dulăpiór s. n. (sil. -pior), pl. dulăpioáre

DULĂPIÓR s. dulăpaș. (Un ~ pentru lenjerie.)

dulăpáș n., pl. e și -pĭór n., pl. oare. Dulap mic. V. noptieră.

DULĂPIOR s. dulăpaș. (Un ~ pentru lenjerie.)