duhovnicesc definitie

2 intrări

18 definiții pentru duhovnicesc

duhovnicésc, ~eáscă a [At: CORESI, EV. 420/3 / Pl: ~ești / E: duhovnic + -esc] 1 a Care aparține duhovnicului (1). 2-3 a Privitor la duhovnic (1) și la activitatea lui. 4 a De duhovnic (1). 5 a (Pgn) Preoțesc. 6 a (Înv; îs) Parte ~ească Preoțime. 7 sf (Bis; nob) Învățătură sufletească. 8 a (Înv) Spiritual.
duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.
DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.
DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.
DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Privitor la duhovnic, de duhovnic; p. ext. de preoți, preoțesc. Doresc... să intru la teologie, adecă în vreo academie duhovnicească. CONTEMPORANUL, IV 2. ◊ Parte duhovnicească = față bisericească, preot; preoțime. Moș Nichifor... s-ar fi giurat cu giurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească, cît a trăi el. CREANGĂ, P. 110.
DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.
duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. și f. duhovnicéști
duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. și f. duhovnicéști
DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
DUHOVNICÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viața internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc
A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi duhovnicești.
duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.
duhovnicésc, -eáscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturĭ duhovniceștĭ.
DUHOVNICESC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI.[1]
„Livada duhovnicească” v. „Limonariu”.

duhovnicesc dex

Intrare: duhovnicesc
duhovnicesc adjectiv
Intrare: duhovnici
duhovnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a