dugliș definitie

13 definiții pentru dugliș

dugléș, ~ă a vz dugliș
duglíș, ~ă smf, a [At: I. CR. III, 377 / V: ~léș / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg döglelés] (Reg) 1-2 (Om) leneș.
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj. (Mold.) Leneș, trîndav. Tu, namilă duglișă, ai de toate, și-ți petreci zilele degeaba la gimnaziu. SADOVEANU, N. F. 149. D-apoi călugării: o adunătură de zamparagii dugliși. CREANGĂ, A. 120.
dúgliș (reg.) (du-gliș) adj. m., s. m., pl. dúgliși; adj. f., s. f. dúglișă, pl. dúglișe
dúgliș adj. m., s. m. (sil. -gliș), pl. dúgliși; f. sg. dúglișă, pl. dúglișe
DÚGLIȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
dúgliș (dúglișe), adj. – (Mold.) Leneș, trîndav. Mag. dög „cadavru” și putoare, dögelni „a dormi” (Scriban). Pentru trecerea de la „puturos” la „leneș”, cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este același lucru.
DÚGLIȘ ~ă (~i, ~e) și substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăvește; leneș; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög
dugliș a. Mold. trăndav, trântor: scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui CR. [Cf. ung. DÖG, putoare (de unde Tr. diugos, puturos, leneș)].
dúgleș și -iș, -ă adj. (d. ung. dög, hoĭt, putoare, dögelni, a dormi ca un puturos. În Trans. dĭug, putoare, om trîndav). Mold. Foarte leneș: duglișu luĭ de noroc dormea (Șez. 33, 26). – La Sov. 39 dúlgheș.
dugliș adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

dugliș dex

Intrare: dugliș (adj.)
dugliș adjectiv
  • silabisire: -gliș
dugleș
Intrare: dugliș (s.m.)
dugliș substantiv masculin
  • silabisire: -gliș