Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru duet

du├ęt sn [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~o sm / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: it duetto] 1-2 Compozi╚Ťie muzical─â sau parte a unei compozi╚Ťii muzicale care se execut─â pe dou─â voci sau la dou─â instrumente. 3-4 Grup vocal sau instrumental care execut─â un duet Si: duo. 5 (Fig) Discu╚Ťie ├«ntre dou─â persoane.
du├ęto sm vz duet
DU├ëT, duete, s. n. Ansamblu de dou─â voci care c├ónt─â ├«mpreun─â o compozi╚Ťie muzical─â, fiecare execut├ónd o partid─â separat─â; lucrare muzical─â scris─â pentru acest ansamblu. ÔÇô Din it. duetto.
DU├ëT, duete, s. n. Compozi╚Ťie muzical─â sau parte a unei compozi╚Ťii muzicale care se execut─â pe dou─â voci sau la dou─â instrumente; grup vocal sau instrumental care execut─â o asemenea compozi╚Ťie; duo. ÔÇô Din it. duetto.
DU├ëT, duete, s. n. Compozi╚Ťie muzical─â care se execut─â pe dou─â voci sau la dou─â instrumente; duo. Acum putem c├«nta ├«mpreun─â frumosul duet a lui Mozart. NEGRUZZI, S. I 76. ÔÖŽ Fig. (Rar) Discu╚Ťie, conversa╚Ťie ├«ntre dou─â persoane. Rar particip─â normal la duetul nostru. De obicei e distrat─â ori animat─â. IBR─éILEANU, A. 41.
du├ęt s. n., pl. du├ęte
du├ęt s. n., pl. du├ęte
DUÉT s. (MUZ.) duo. (Un ~ celebru dintr-o operă.)
DU├ëT s.n. 1. Ansamblu de doi c├ónt─âre╚Ťi sau instrumenti╚Öti; compozi╚Ťie muzical─â interpretat─â de dou─â voci sau de dou─â instrumente; duo. 2. (Fig.) Discu╚Ťie, taifas ├«n doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto].
DU├ëT s. n. 1. forma╚Ťie vocal─â de doi interpre╚Ťi. 2. compozi╚Ťie scris─â pentru o asemenea forma╚Ťie; duo. 3. (fig.) discu╚Ťie, taifas ├«n doi. (< it. duetto)
DU├ëT ~e n. 1) Ansamblu de doi c├ónt─âre╚Ťi care c├ónt─â ├«mpreun─â o compozi╚Ťie muzical─â. 2) Lucrare muzical─â scris─â pentru un astfel de ansamblu. [Sil. du-et] /<it. duetto
duet n. bucat─â de muzic─â pentru dou─â voci sau pentru dou─â instrumente.
* du├ęt n., pl. e (it. duetto). Muz. C├«ntare pentru do┼ş─â voc─ş or─ş instrumente. Concert de do─ş c├«nt─âre╚Ť─ş. V. ter╚Ťet. - Se zice ╚Öi duo.
DUET s. (MUZ.) duo. (Un ~ celebru dintr-o oper─â.)
duet (it. duetto; germ. Duett; engl. duet) 1. Pies─â vocal─â pentru dou─â voci (1) cu sau f─âr─â acomp. La origine st─â o form─â contrapunctic─â neacomp. numit─â bicinium* sau diphonon (sec. 15-17). ├Än sec. 17-18, ia o mare ├«nflorire d. de cam. (Stradella, A. Scarlatti, Frescobaldi), care e o cantat─â* acomp.; d. da chiesa (de biseric─â), asem─ân─âtor unei arii (1) da capo sau arii de concert (Stabat Mater de Perlogesi) ╚Öi aria la 2 voci, devenit ├«n sec. 19 lied* la dou─â voci (Mendelssohn, Schubert, Brahms etc.). Preluat ├«n sec. 18 de crea╚Ťia de oper─â*, devine un num─âr* important, dar f─âr─â o form─â prestabilit─â, structurat ├«n func╚Ťie de necesit─â╚Ťile dram. Poate fi construit ├«n dialog, din dou─â linii melodice simultane sau succesive sau ca dubl─â melodie de form─â ├«nchis─â sau deschis─â (d.-scen─â). 2. Forma╚Ťie vocal─â care execut─â un d. (1.) V. duo.

Duet dex online | sinonim

Duet definitie

Intrare: duet (pl. dueturi)
duet pl. dueturi
dueto
duet pl. duete substantiv neutru