Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru duelgiu

duelg├şu sm [At: ALECSANDRI, T. 520 / P: du-el~ / Pl: ~ii / E: duel + -giu] (├Änv) 1 Persoan─â care se dueleaz─â cu orice prilej. 2 (Dep) T├ón─âr rom├ón progresist care a studiat (├«n special) ├«n Fran╚Ťa Vz bonjurist.
DUELG├ŹU, duelgii, s. m. (├Änv.) Persoan─â care are mania de a se duela, care se dueleaz─â cu orice prilej. [Pr.: du-el-] ÔÇô Duel + suf. -giu.
DUELG├ŹU, duelgii, s. m. (├Änv.) Persoan─â care are mania de a se duela, care se dueleaz─â cu orice prilej. [Pr.: du-el-] ÔÇô Duel + suf. -giu.
DUELG├ŹU, duelgii, s. m. (├Änvechit) 1. Duelist. D-lui boieriul e ╚Öi duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287. 2. Termen dispre╚Ťuitor cu care, ├«n jurul anului 1848, b─âtr├«nii reac╚Ťionari denumeau pe tinerii progresi╚Öti. V. bonjurist. C├«nd se m├«niau [b─âtr├«nii] d─âdeau ╚Öi ei tinerilor c├«te-un ibri╚Öin pe la nas, numindu-i: bonjuri╚Öti, duelgii, pantalonari. CREANG─é, A. 153.
duelg├şu (├«nv.) (du-el-) s. m., art. duelg├şul; pl. duelg├şi, art. duelg├şii (-gi-ii)
duelg├şu s. m. (sil. du-el-), art. duelg├şul; pl. duelg├şi, art. duelg├şii (sil. -gi-ii)
DUELG├ŹU ~i m. ├«nv. Persoan─â care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. ~giu
duelgiu m. alt nume dat bonjuri╚Ötilor (dup─â obiceiul lor de a se bate ├«n duel): duelgii... te amenin╚Ť─â cu pistolul AL.
* duelg├ş┼ş m. (d. duel ╚Öi suf. turc. -gi┼ş), Fam. Duelist, spadasin. Bonjurist, revulu╚Ťionar. ÔÇô V. pantalonar.

Duelgiu dex online | sinonim

Duelgiu definitie

Intrare: duelgiu
duelgiu substantiv masculin
  • silabisire: du-el-