duelgi definitie

6 definiții pentru duelgi

duelgí vrr [At: ALECSANDRI, T. 288 / P: du-el~ / Pzi: ~lgésc / E: duelgiu] (Înv) A avea mania de a se duela.
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).
DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A duela. Dacă n-o iubește, n-are decît a nu să duelgi pentru dînsa. ALECSANDRI, T. 1288.
!duelgí (a se ~) (înv.) (du-el-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se duelgéște, imperf. 3 sg. se duelgeá; conj. prez. 3 să se duelgeáscă
duelgí vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duelgésc, imperf. 3 sg. duelgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. duelgeáscă

duelgi dex

Intrare: duelgi
duelgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: du-el-