duducúță sf [At: CONV. LIT. V, 102 / Pl: ~țe / E: duducă + -uță] (Mol; șhp) 1-4 Duducă (1-2) (frumoasă).

DUDUCÚȚĂ, duducuțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță.

DUDUCÚȚĂ, duducuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță.

DUDUCÚȚĂ, duducuțe, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui duducă.

duducúță (înv.) s. f., g.-d. art. duducúței; pl. duducúțe

duducúță s. f., g.-d. art. duducúței; pl. duducúțe