Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 863184:

DÚCĂ1 s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce1.

Ducă dex online | sinonim

Ducă definitie