ductil definitie

11 definiții pentru ductil

ductíl, ~ă a [At: MARIN, PR. II, 144/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr ductile cf lat ductilis] (D. metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri.
DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.
DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.
DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire subțiri. Cuprul este un metal ductil.
ductíl adj. m., pl. ductíli; f. ductílă, pl. ductíle
ductíl adj. m., pl. ductíli; f. sg. ductílă, pl. ductíle
DUCTÍL, -Ă adj. (Despre metale, aliaje) Care poate fi tras, prelucrat în fire sau în foi subțiri. [< fr. ductile, cf. lat. ductilis].
DUCTÍL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subțiri. (< fr. ductile, lat. ductilis)
DUCTÍL ~ă (~i, ~e) (despre metale) Care poate fi tras în fire sau întins în foi subțiri. /<fr. ductile, lat. ductilis
ductil a. ce poate fi bătut cu ciocanul și lungit în fir făr’ a se rupe: aurul este cel mai ductil dintre metale.
* dúctil, -ă adj. (lat. dúctilus, d. dúcere, a duce, a trage). Fiz. Care poate fi tras (lungit) în fire foarte supțirĭ cînd îl bațĭ cu cĭocanu, ca auru, platina ș.a. – Obișnuĭt, dar fals, ductíl (după fr.).

ductil dex

Intrare: ductil
ductil adjectiv