ducipal definitie

11 definiții pentru ducipal

dúcepal sm vz ducipal[1] modificată
dúcipal sm [At: LB / V: (îrg) dúcep~, (reg) dúciup~ (A: nct) / Pl: ~i / E: Ducipal] Cal sprinten, voinic, frumos.[1] modificată
dúciupal sm vz ducipal[1] modificată
DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.
DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.
DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ◊ Fig. În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57.
dúcipal s. m., pl. dúcipali
*Dúcipal s. propriu m.
ducipál s. m., pl. ducipáli
Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.
ducipál m., pl. lĭ (v sl. dučipalŭ, d. vgr. buképhalos, ngr. vukéfalos, cu cap de boŭ, adică „cu coarne”). Calu luĭ Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ĭa ține-țĭ ducipalu, măĭ! V. bidiviŭ.

ducipal dex

Intrare: ducipal
ducipal
ducepal
duciupal