Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ducipal

d├║cepal sm vz ducipal[1] modificat─â
dúcipal sm [At: LB / V: (îrg) dúcep~, (reg) dúciup~ (A: nct) / Pl: ~i / E: Ducipal] Cal sprinten, voinic, frumos.[1] modificată
d├║ciupal sm vz ducipal[1] modificat─â
D├ÜCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. ÔÇô Din sl. du─Źipal┼ş.
D├ÜCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. ÔÇô Din sl. du─Źipal┼ş.
D├ÜCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constela╚Ťii... generali strunindu-╚Öi ducipalii ╚Öi sun├«nd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ÔŚŐ Fig. ├Än aceea╚Öi vreme ├«ns─â ├«nc─âlec─â pe un nou ducipal: Se apuc─â s─â creasc─â g├«ndaci de m─âtase. MACEDONSKI, O. III 57.
d├║cipal s. m., pl. d├║cipali
*D├║cipal s. propriu m.
ducipál s. m., pl. ducipáli
Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.
ducip├íl m., pl. l─ş (v sl. du─Źipal┼ş, d. vgr. buk├ęphalos, ngr. vuk├ęfalos, cu cap de bo┼ş, adic─â ÔÇ×cu coarneÔÇŁ). Calu lu─ş Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ─şa ╚Ťine-╚Ť─ş ducipalu, m─â─ş! V. bidivi┼ş.

Ducipal dex online | sinonim

Ducipal definitie

Intrare: ducipal
ducipal
ducepal
duciupal