ducat definitie

19 definiții pentru ducat

ducát [At: (a. 1642) GCR I, 95/30 / V: (îvr) dăc~ / Pl: ~ați sm, ~e, (înv) ~uri sn / E: it ducato cf lat ducatus] 1 sm Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, iar, în sec. XIV-XVII și în țările române Si: (îvr) ducaton. 2 sn Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce sau al unei ducese Si: (îvr) duce2.
dúcăt sn [At: UDRESCU, GL. 80 / Pl: ~e / E: duce3 + -ăt] (Reg) 1 Ducă1 (1). 2 Fugă continuă.
DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce2 sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și Țările Române. – Din it. ducato.
DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce2 sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și în țările românești. – Din it. ducato.
DUCÁT1, ducați, s. m. Nume dat unor monede (de aur sau de argint) care au circulat începînd din secolul al XII-lea în Italia și apoi în alte țări din Europa, iar mai tîrziu (secolele XIV-XVI) și în Țările Romîne. Am luat un ducat de pe masa lui și am început să-l învîrtesc ca pe un titirez. CAMIL PETRESCU, T. II 216.
DUCÁT2, ducate, s. n. Provincie de sub stăpînirea unui duce. Curînd intrarăm în ducatul de Nassau. NEGRUZZI, S. I 325.
ducát1 (monedă) s. m., pl. ducáți
ducát2 (provincie) s. n., pl. ducáte
ducát (monedă) s. m., pl. ducáți
ducát (provincie) s. n., pl. ducáte
DUCÁT s.n. Ținut care se găsește sub stăpânirea unui duce. // s.m. Veche monedă italiană de aur sau de argint, răspândită și în alte țări din Europa. [Pl. (s.m.) -ați. / < it. ducato, lat.t. ducatus].
DUCÁT I. s. n. ținut, stat condus de un duce sau de o ducesă. II. s. m. monedă italiană de argint sau de aur, în evul mediu și în alte țări din Europa. (< it. ducato)
DUCÁT1 ~ți m. înv. Monedă de aur sau de argint cu circulație în unele țări vest-europene. /<it. ducato
DUCÁT2 ~e n. Teritoriu, provincie sau stat guvernat de un duce. /<it. ducato
ducat n. țara unui duce.
Luxemburg n. (marele ducat de), țărișoară neutră la N.-E. Franței, a cărui suverană e Charlotta de Nassau: 268.000 loc. Cap. Luxemburg: 40.000 loc.
Schleswig (Ducatul) n. provincie răpită Danemarcei de Prusia în 1866: 1.388.000 loc. Cap. Schleswig; 27.300 loc.
2) ducát m. (it. ducato. Cp. cu ban 2). O veche monetă de origine venețiană (din ducatu Venețiĭ) în Apusu Eŭropeĭ care valora: cea de argint 5-6 francĭ, ĭar cea de aur 10-12 francĭ. Era cea maĭ mare monetă de aur în Țara Românească și Moldova. Ducatu de țară (românesc), asemenea cu aspru bizantin, valora 1,3; 1,5 și chear și 2 banĭ vechĭ (Iorga, Negoț., 213). V. galben.
1) ducát n., pl. e (lat. ducatus, guvernatoru uneĭ provinciĭ în imperiul roman; it. ducato, ducat). Țara (teritoriu) unuĭ duce: ducatu Făgărașuluĭ.

ducat dex

Intrare: ducat (monedă; -ți)
ducat monedă; -ți substantiv masculin
Intrare: ducat (terit.; -e)
ducat terit.; -e substantiv neutru
Intrare: ducăt
ducăt