Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru ducal

ducál, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM I, 65/10 / Pl: ~i, ~e /E: fr ducal cf it ducale] 1 Care aparține ducelui1. 2 Privitor la duce1. 3 De duce1.
DUCÁL, -Ă, ducali, -e, adj. Care aparține ducelui2, privitor la duce2. – Din fr. ducal.
DUCÁL, -Ă, ducali, -e, adj. Care aparține ducelui2, privitor la duce2. – Din fr. ducal.
DUCÁL, -Ă, ducali, -e, adj. De duce, al unui duce. În centrul covorului, blazon mare, cu coroană ducală. MACEDONSKI, O. II 281. Înaintea ducei, poartă Pagiul steagul său ducal. NEGRUZZI, S. II 76.
ducál adj. m., pl. ducáli; f. ducálă, pl. ducále
ducál adj. m., pl. ducáli; f. sg. ducálă, pl. ducále
DUCÁL, -Ă adj. De duce, al unui duce. [Cf. fr. ducal, it. ducale, lat.t. ducalis].
DUCÁL, -Ă adj. de duce, al unui duce. (< fr. ducal, it. ducale)
DUCÁL ~ă (~i, ~e) Care aparține unui duce; propriu unui duce. Palat ~. Coroană ~ă. /<fr. ducal
ducal a. relativ la un duce: coroană ducală.
* ducál, -ă adj. (lat. ducalis). De duce: coronă ducală.

Ducal dex online | sinonim

Ducal definitie

Intrare: ducal
ducal adjectiv