Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

dubl├í [At: ASACHI, E. I, 29/10 / V: (├«nv) dupl├í / Pzi: ~l├ęz / E: fr doubler] 1-2 vtr A face s─â devin─â sau a deveni de dou─â ori mai mare Si: a (se) ├«ndoi. 3 vt (Fig) A sus╚Ťine ├«n vederea realiz─ârii unui scop. 4 vt (├Än teatru, la oper─â) A ├«nlocui pe titularul unui rol. 5 vt (├Än teatru, la oper─â) A interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. 6 vt (├Än film) A ├«nlocui pe titularul unui rol ├«n scene primejdioase, care cer calit─â╚Ťi fizice deosebite. 7 vt A realiza dublajul unui actor. 8 vt (Teh) A executa o lucrare similar─â cu alta existent─â sau care serve╚Öte aceluia╚Öi scop. 9 vt A reuni dou─â materiale, pun├óndu-le unul peste altul. 10 vt A c─âptu╚Öi o hain─â. 11 vt (Mrn) A acoperi o nav─â cu foi de tabl─â de cupru, care, ├«n contact cu apa de mare, produc substan╚Ťe toxice, ├«mpiedic├ónd depunerile vegetale ╚Öi animale. 12 vt (D. nave) A ocoli un cap2. 13-14 vtr (Spt) A (se) plasa ├«napoia coechipierilor din ap─ârare, pentru a putea preveni contraatacurile juc─âtorilor din echipa advers─â. 15 vt (Spt) A dep─â╚Öi cu un tur un concurent. modificat─â
d├║bl─â sf [At: CHIRI╚ÜESCU, GR. 176 / V: (reg) d├║pl─â, ~lu / Pl: ~le / E: ref─âcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) M─âsur─â de capacitate pentru cereale egal─â cu un dublu-decalitru Si: bani╚Ť─â (1). 2 (Pop) Con╚Ťinutul unei duble (1). 3 (Pop) P├óine de dou─â ori mai mare dec├ót cea obi╚Önuit─â. 4 (Cig; ├«e) A trage o ~ A filma o scen─â ├«nc─â o dat─â. 5 (La jocul de table; ├«e) A da o ~ Rezultat ob╚Ťinut c├ónd ambele zaruri au aceea╚Öi valoare. 6 (Spt) Minge dubl─â (10). 7 (Spt) S─âritur─â dubl─â. 8 (Spt) Dubl─â lovitur─â.
d├║blu2, ~─â [At: HELIADE, O. I, 364 / V: (├«nv) d├║plu, d├│pla sf / Pl: ~li, ~le / E: fr double] 1 a Care este de dou─â ori mai mare ├«n raport cu o cantitate dat─â Si: ├«ndoit. 2 a Alc─âtuit din dou─â elemente sau p─âr╚Ťi egale, identice sau asem─ân─âtoare. 3 a Care are loc ├«ntre dou─â elemente. 4 a Care se face ├«n dou─â locuri. 5 a (├Äla) ├Än ~ exemplar ├Än dou─â exemplare. 6 a (D. cuvinte, afirma╚Ťii etc.; ├«la) Cu ~ sens Cu dou─â ├«n╚Ťelesuri Si: echivoc. 7 a (├Äe) A da o ~l─â A c─âdea acela╚Öi num─âr de puncte la ambele zaruri. 8 a Cale ferat─â alc─âtuit─â din dou─â benzi pe care pot merge, concomitent, dou─â trenuri. 9 sm (╚ś├«s ~ b─âie╚Ťi sau fete, mixt) Partid─â de tenis sau de tenis de mas─â la care particip─â c├óte doi juc─âtori (b─âie╚Ťi, fete sau mixt) de fiecare parte. 10 a (├Äs) Minge ~─â Mi╚Öcare nereglementar─â const├ónd (la volei ╚Öi la handbal) ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â sau de mai multe ori consecutiv ├«n momentul primirii sau la tenis ╚Öi la tenis de mas─â ├«n l─âsarea mingii s─â ating─â de dou─â ori la r├ónd aceea╚Öi parte a terenului sau a mesei de joc. 11 a Care are dou─â aspecte. 12 a Care se desf─â╚Öoar─â pe dou─â planuri. 13 a Care are dou─â fe╚Ťe. 14 a Care este repetat de dou─â ori. 15 a Sistem de contabilitate ├«n care se ├«nscrie, pentru fiecare articol, creditul ╚Öi debitul. 16 sm (├Äc) ~-decalitru Unitate de m─âsur─â de capacitate pentru cereale, egal─â cu 20 de decilitri. 17 Vas av├ónd capacitatea unui dublu-decalitru. 18 Con╚Ťinutul unui dublu-decalitru (16). 19 sm (├Äc) ~-decimetru Rigl─â cu lungimea de centimetri. 20 sm (├Äc) ~-ster Unitate de m─âsur─â pentru volumul lemnelor, egal─â cu doi metri cubi. 21 (├Äe) A vedea ~ A vedea dou─â imagini ale aceluia╚Öi obiect. 22 (├Äae) A vedea tulbure. 23 (├Äae) A fi ame╚Ťit de b─âutur─â.
duplá v vz dubla
d├║pl─â sf vz dubl─â
dupl├ş1 v vz dubla
DUBL├ü, dublez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni de dou─â ori mai mare; a (se) ├«ndoi. 2. Tranz. A reuni dou─â materiale, pun├óndu-le unul peste altul. ÔÖŽ A c─âptu╚Öi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similar─â cu alta existent─â sau care serve╚Öte aceluia╚Öi scop ca ╚Öi prima. 4. Tranz. (├Än teatru, la oper─â etc.) A ├«nlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ÔÖŽ (├Än film) A ├«nlocui pe titularul rolului ├«n scenele primejdioase, care cer calit─â╚Ťi fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ÔÖŽ (Sport) A se plasa ├«napoia coechipierilor din ap─ârare, pentru a putea preveni contraatacurile juc─âtorilor din echipa advers─â. 5. Tranz. (Despre nave) A ├«nconjura, a ocoli un cap. ÔÇô Din fr. doubler.
D├ÜBL─é, duble, s. f. (Pop.) 1. M─âsur─â de capacitate pentru cereale egal─â cu un dublu-decalitru; bani╚Ť─â. 2. P├óine de dou─â ori mai mare dec├ót cea obi╚Önuit─â. [Var.: d├║blu s. n.] ÔÇô Ref─âcut din dublu[-decalitru].
D├ÜBLU2, -─é, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Cantitate) care este de dou─â ori mai mare sau cuprinde de dou─â ori mai mult ├«n raport cu o cantitate dat─â; ├«ndoit. ÔŚŐ Cuv├ónt (sau vorb─â, afirma╚Ťie etc.) cu dublu sens (sau ├«n╚Ťeles) = cuv├ónt (sau afirma╚Ťie etc.) cu dou─â ├«n╚Ťelesuri, echivoc─â. ÔŚŐ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de m─âsur─â de capacitate pentru cereale, egal─â cu 20 de litri; vas av├ónd aceast─â capacitate; dublu-decimetru s. m. = rigl─â cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de m─âsur─â pentru volumul lemnelor, egal─â cu doi metri cubi. 2. Adj. Alc─âtuit din dou─â elemente sau p─âr╚Ťi egale, identice ori asem─ân─âtoare; care are loc ├«ntre dou─â elemente; care se face ├«n dou─â locuri. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A da o dubl─â = (la unele jocuri cu zaruri) a c─âdea acela╚Öi num─âr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea dou─â imagini ale aceluia╚Öi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ame╚Ťit de b─âutur─â. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Dublu b─âie╚Ťi (sau fete, mixt) (╚Öi eliptic) = partid─â de tenis de c├ómp sau de mas─â la care particip─â c├óte doi juc─âtori de fiecare parte. 3. (├Än sintagma) Minge dubl─â (╚Öi substantivat, f.) = mi╚Öcare nereglementar─â const├ónd (la volei ╚Öi la handbal) ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â sau de mai multe ori consecutiv ├«n momentul primirii sau (la tenis ╚Öi la tenis de mas─â) ├«n l─âsarea mingii s─â ating─â de dou─â ori la r├ónd aceea╚Öi parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit ├«n comedie, care const─â ├«n aducerea pe scen─â a dou─â personaje identice sau asem─ân─âtoare. ÔÇô Din fr. double.
DÚBLU1 s. n. v. dublă.
DUBL├ü, dublez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni de dou─â ori mai mare; a (se) ├«ndoi. 2. Tranz. A reuni dou─â materiale, pun├óndu-le unul peste altul. ÔÖŽ A c─âptu╚Öi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similar─â cu alta existent─â sau care serve╚Öte aceluia╚Öi scop ca ╚Öi prima. 4. Tranz. (├Än teatru, la oper─â etc.) A ├«nlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ÔÖŽ (├Än film) A ├«nlocui pe titularul rolului ├«n scenele primejdioase, care cer calit─â╚Ťi fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ÔÖŽ (Sport) A se plasa ├«napoia coechipierilor din ap─ârare, pentru a putea preveni contraatacurile juc─âtorilor din echipa advers─â. 5. Tranz. (Despre nave) A ├«nconjura, a ocoli un cap. ÔÇô Din fr. doubler.
D├ÜBL─é, duble, s. f. (Pop.) 1. M─âsur─â de capacitate pentru cereale egal─â cu un dublu-decalitru; bani╚Ť─â. 2. P├óine de dou─â ori mai mare dec├ót cea obi╚Önuit─â. [Var.: d├║blu s. n.] ÔÇô Ref─âcut din dublu[-decalitru].
D├ÜBLU2, -─é, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de dou─â ori mai mare sau cuprinde de dou─â ori mai mult ├«n raport cu o cantitate dat─â; ├«ndoit. ÔŚŐ Cuv├ónt (sau vorb─â, afirma╚Ťie etc.) cu dublu sens (sau ├«n╚Ťeles) = cuv├ónt (sau afirma╚Ťie etc.) cu dou─â ├«n╚Ťelesuri, echivoc─â. ÔŚŐ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de m─âsur─â de capacitate pentru cereale, egal─â cu 20 de litri; vas av├ónd aceast─â capacitate; dublu-decimetru s. m. = rigl─â cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de m─âsur─â pentru volumul lemnelor, egal─â cu doi metri cubi. 2. Alc─âtuit din dou─â elemente sau p─âr╚Ťi egale, identice ori asem─ân─âtoare; care are loc ├«ntre dou─â elemente; care se face ├«n dou─â locuri. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A da o dubl─â = (la unele jocuri cu zaruri) a c─âdea acela╚Öi num─âr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea dou─â imagini ale aceluia╚Öi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ame╚Ťit de b─âutur─â. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Dublu b─âie╚Ťi (sau fete, mixt) (╚Öi eliptic) = partid─â de tenis sau de tenis de mas─â la care particip─â c├óte doi juc─âtori de fiecare parte. 3. (├Än sintagma) Minge dubl─â (╚Öi substantivat, f.) = mi╚Öcare nereglementar─â const├ónd (la volei ╚Öi la handbal) ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â sau de mai multe ori consecutiv ├«n momentul primirii sau (la tenis ╚Öi la tenis de mas─â) ├«n l─âsarea mingii s─â ating─â de dou─â ori la r├ónd aceea╚Öi parte a terenului sau a mesei de joc. ÔÇô Din fr. double.
DÚBLU1 s. n. v. dublă.
DUBL├ü, dublez, vb. I. Tranz. A face (o cantitate sau un num─âr) de dou─â ori mai mare; a ├«ndoi. Am ceva pentru ┬źVoin╚Ťa┬╗... Ni╚Öte scrisori senza╚Ťionale, s─â-╚Ťi dubleze tirajul ├«n dou─âzeci ╚Öi patru de ore. C. PETRESCU, C. V. 189. ÔŚŐ Refl. C├«nd observ─â c─â ceata gata de drum se dublase, ad─âug─â schimb├«nd glasul. REBREANU, R. II 113. ÔÖŽ A face o lucrare similar─â cu alta deja existent─â sau servind acelora╚Öi scopuri ca ╚Öi prima. Gardul viu care ├«nconjura parcul era dublat de un grilaj de s├«rm─â. REBREANU, R. I 80. ÔÖŽ (├Än teatru) A preg─âti rolul distribuit unui actor, pentru a-l putea ├«nlocui la nevoie; a ├«nlocui pe titularul unui rol. ÔÖŽ (Cu privire la o hain─â) A c─âptu╚Öi.
D├ÜBL─é, duble, s. f. (Munt.) M─âsur─â de capacitate egal─â cu un dublu-decalitru; bani╚Ť─â. Se ├«ntoarse acas─â t├«rziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. ÔÇô Variant─â: d├║blu (PREDA, ├Ä. 77) s. n.
DÚBLU1 s. n. v. dublă.
D├ÜBLU 2, -─é, dubli, -e, adj. 1. Care este de dou─â ori mai mare sau cuprinde de dou─â ori mai mult; ├«ndoit. Doz─â dubl─â. Ra╚Ťie dubl─â. Ôľş Scrisorile exist─â. Ele alc─âtuiesc pentru mine o arm─â dubl─â. SADOVEANU, Z. C. 76. Teofil Steriu ├«╚Öi ├«ncepea ziua cu o cafea cu lapte dubl─â. C. PETRESCU, C. V. 140. ÔŚŐ Cuv├«nt (vorb─â) cu dublu sens = cuv├«nt cu dou─â ├«n╚Ťelesuri; echivoc. ├Än dublu exemplar = ├«n dou─â exemplare. Dubl─â b─ârbie v. b─ârbie. ÔŚŐ Compuse: dublu-decalitru (pl. dubli-decalitri) s. m. = unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii egal─â cu 20 de litri (folosit─â la m─âsurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dublu-decimetru (pl. dubli-decimetri) s. m. = instrument ├«n form─â de rigl─â av├«nd lungimea de 20 de centimetri (folosit la m─âsurarea lungimilor mici); dublu-ster (pl. dubli-steri) s. m. = unitate de m─âsur─â a volumului egal─â cu 2 metri cubi (folosit─â la m─âsurarea cubajului lemnelor). ÔŚŐ (Substantivat) Mi-a cerut dublul pre╚Ťului stabilit. 2. Alc─âtuit din dou─â elemente sau p─âr╚Ťi identice sau asem─ân─âtoare. U╚Ö─â dubl─â. Caset─â cu fundul dublu. Fir dublu. Ôľş ├Änc─âperea din fund nu mai e desp─âr╚Ťit─â prin coloane, ci doar printr-o dubl─â draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. ÔŚŐ (Adverbial, mai ales ├«n expr.) A vedea dublu = a vedea dou─â imagini ale aceluia╚Öi obiect, a vedea tulbure. ÔŚŐ (Sport) Dublu (b─âie╚Ťi sau fete, sau mixt) = partid─â de tenis sau de tenis de mas─â, la care particip─â c├«te doi juc─âtori de o parte ╚Öi de alta. 3. (Sport, ├«n expr.) Minge dubl─â = mi╚Öcare nereglementar─â const├«nd (la volei ╚Öi la handbal) ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â sau mai multe ori ├«n momentul primirii sau (la tenis ╚Öi la tenis de mas─â) ├«n atingerea mingii de dou─â ori de p─âm├«nt sau de mas─â.
dublá (a ~) (du-bla) vb., ind. prez. 3 dubleáză
d├║bl─â (du-bl─â) s. f., g.-d. art. d├║blei; pl. d├║ble
!d├║blu1 (du-blu) adj. m., s. m., pl. d├║bli; adj. f., s. f. d├║bl─â, pl. d├║ble
!d├║blu-decal├ştru (du-blu-, -li-tru) s. m., art. d├║blu-decal├ştrul; pl. d├║blu-decal├ştri, art. d├║blu-decal├ştrii; simb. ddal
!d├║blu-decim├ętru (du-blu-, -me-tru) s. m., art. d├║blu-decim├ętrul; pl. d├║blu-decim├ętri, art. d├║blu-decim├ętrii
dubl├í vb. sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dubl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. duble├íz─â
d├║bl─â s. f. (sil. -bl─â), g.-d. art. d├║blei; pl. d├║ble
d├║blu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. d├║bl─â, pl. d├║ble
d├║blu-decal├ştru s. m. (sil. -blu, -tru), pl. dubli-decal├ştri
d├║blu-decim├ętru s. m. (sil. -blu; -tru), pl. d├║bli-decim├ętri
DUBLÁ vb. 1. v. îndoi. 2. a căptuși. (A ~ o haină.)
D├ÜBL─é s. v. bani╚Ť─â, dublu-decalitru.
D├ÜBLU adj. ├«ndoit. (A pl─âtit un pre╚Ť ~.)
DUBLU-DECAL├ŹTRU s. v. bani╚Ť─â.
HEMIPLEGIE DÚBLĂ s. v. diplegie.
DUBL├ü vb. I. tr., refl. A face sau a fi de dou─â ori mai mare; a (se) ├«ndoi. ÔÖŽ tr. A ├«nlocui un actor ├«ntr-un anumit rol pe care ├«l de╚Ťine ├«ntr-o distribu╚Ťie, a fi dublura unui actor. ÔÖŽ (Cinem.) A executa un dublaj. ÔÖŽ (Sport) A dep─â╚Öi cu un tur un concurent. ÔÖŽ tr. A c─âptu╚Öi (o hain─â etc.). [< fr. doubler].
D├ÜBL─é s.f. 1. Variant─â a fiec─ârui cadru dintr-un film care, pentru a se ob╚Ťine efectul artistic urm─ârit de regizor, se turneaz─â de mai multe ori. 2. Minge dubl─â. V. dublu (3) [├«n DN]. ÔÖŽ (Echit.) S─âritur─â dubl─â. ÔÖŽ (La scrim─â) dubl─â lovitur─â. [< fr. double].
D├ÜBLU, -─é adj. 1. Care este de dou─â ori mai mare; ├«ndoit. 2. Format din dou─â obiecte identice sau de aceea╚Öi natur─â. ÔÖŽ (s.m.) Dublu b─âie╚Ťi (sau fete) = partid─â de tenis sau de tenis de mas─â la care particip─â c├óte doi juc─âtori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubl─â = mi╚Öcare nereglementar─â la volei, handbal, tenis sau tenis de mas─â, const├ónd ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â ori ├«n momentul primirii sau ├«n l─âsarea acesteia s─â ating─â de dou─â ori la r├ónd terenul sau masa de joc. [< fr. double].
DUBLU-DECAL├ŹTRU s.m. v. decalitru [├«n DN].
DUBLU-DECIMÉTRU s.m. v. decimetru [în DN].
DUBL├ü vb. I. tr., refl. a (se) face de dou─â ori mai mare; a (se) ├«ndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similar─â cu alta existent─â, sau care serve╚Öte aceluia╚Öi scop ca ╚Öi prima. ÔŚŐ a c─âptu╚Öi (o hain─â, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a ├«nlocui un actor ├«ntr-un anumit rol pe care ├«l de╚Ťine ├«ntr-o distribu╚Ťie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a ├«nso╚Ťi. ÔŚŐ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a dep─â╚Öi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de naviga╚Ťie. ÔŚŐ a ├«nt─âri o vel─â ├«n vederea luptei sau ├«n caz de vreme rea. (< fr. doubler)
D├ÜBL─é s. f. 1. variant─â a fiec─ârui cadru dintr-un film, care se turneaz─â de mai multe ori, pentru a se ob╚Ťine efectul artistic urm─ârit de regizor. 2. minge dubl─â. ÔŚŐ (echit.) s─âritur─â dubl─â. ÔŚŐ (scrim─â) dubl─â lovitur─â. 3. (la unele jocuri cu zaruri) c─âderea aceluia╚Öi num─âr de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)
D├ÜBLU2, -─é I. adj. 1. care este de dou─â ori mai mare; ├«ndoit. 2. din dou─â obiecte identice sau de aceea╚Öi natur─â. ÔŚŐ (s. m.) ~ b─âie╚Ťi (sau fete) = partid─â de tenis sau de tenis de mas─â la care particip─â c├óte doi juc─âtori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~─â = mi╚Öcare neregulamentar─â la volei, handbal, tenis, const├ónd ├«n atingerea mingii de c─âtre juc─âtor de dou─â ori ├«n momentul primirii sau ├«n l─âsarea acesteia s─â ating─â de dou─â ori la r├ónd terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universal─â care utilizeaz─â dou─â personaje identice sau foarte asem─ân─âtoare, spre a sugera complexitatea realit─â╚Ťii. (< fr. double)
DUBLU-DECIM├ëTRU s. m. rigl─â de 20 centimetri. (< fr. double-d├ęcim├Ętre)
d├║blu (d├║bl─â), adj. ÔÇô Care este de dou─â ori mai mare, ├«ndoit. ÔÇô Var. (├«nv.) duplu. Fr. double. ÔÇô Der. dubl─â, s. f. (m─âsur─â pentru cereale, egal─â cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face s─â devin─â de dou─â ori mai mare, a ├«ndoi); dubleu (var. dubl├ę), s. n. (metal placat cu aur; lovitur─â dubl─â, la jocul de biliard, ├«n cas─â etc.), din fr. doubl├ę; dublet, s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s. n., din germ. Duplikat; duplicitate, s. f., din fr. duplicit├ę. Var. duplu se explic─â prin ├«ncruci╚Öarea cu ngr. ╬┤¤ů¤Ç╬╗╬┐ß┐Ž¤é ÔÇ║ mr. duplu.
A DUBL├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se dubleze; a ├«ndoi. 2) (materiale) A pune ├«n dublu; a uni dou─â c├óte dou─â. 3) (opere, lucr─âri, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, av├ónd scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A ├«nlocui din diferite motive ├«n interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune ├«n alt─â limb─â prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o c─âptu╚Öeal─â; a c─âptu╚Öi. /<fr. doubler
A SE DUBLÁ se ~eáză intranz. A se mări de două ori; a deveni dublu. /<fr. doubler
DÚBLU ~ă (~i, ~e) 1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. /<fr. double
dublà n. 1. a îndoi; 2. a înlocui pe actorul obișnuit: a dubla un rol.
dublu a. 1. îndoit: o doză dublă; 2. de calitate superioară: bere dublă.
1) *d├║bl─â f., pl. e (it. dobla, jum─âtate de dublon). Pop. Pies─â de 5 franc─ş.
2) *d├║bl─â f., pl. e (fr. double, sub├«n╚Ť. d├ęcalitre). Munt. Pop. Decalitru duplu, bani╚Ť─â: sporu ce-─ş ─şe╚Öeade la raz c├«nd ├«╚Ö─ş umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77).
3) *d├║bl─â f., pl. e (fr. double b├ęccassine, beca╚Ť─â dupl─â, ma─ş mare). Beca╚Ťa cea ma─ş mare. ÔÇô ╚śi dupl─â.
*dubl├ęz v. tr. (fr. doubler, d. double, duplu). ├Ändo─şesc, fac duplu, duplic. C─âptu╚Öesc.
* d├║blu V. duplu.
d├║pl─â V. dubl─â 3.
* d├║plu, -─â adj. (lat. duplus, it. d├│ppia, fr. double). ├Ändoit, de do┼ş─â or─ş ma─ş mult: plat─â, gard─â dupl─â. Bere dupl─â, superioar─â ├«n calitate. Ascuns, pref─âcut, ipocrit: suflet duplu (Rar). Contabilitate dupl─â. V. contabilitate. Cu duplu sens, cu do┼ş─â ├«n╚Ťelesur─ş, cum e v─â da┼ş (adic─â vo┼ş─â sa┼ş pe vo─ş). ├Än duplu exemplar, do┼ş─â lucrur─ş ├«n loc de unu. ÔÇô Ob. dublu (dup─â fr.).
DUBLA vb. 1. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (înv.) a îndupleca. (A ~ o sumă de bani.) 2. a căptuși. (A ~ o haină.)
dublă s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.
DUBLU adj. ├«ndoit. (A pl─âtit un pre╚Ť ~.)
DUBLU-DECALITRU s. bani╚Ť─â, (pop.) dubl─â, (reg.) mier╚Ť─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) dimerlie, (Transilv. ╚Öi Olt.) ferdel─â, (prin Ban.) m─âsur─â, (prin Olt.) sinice, (Mold. ╚Öi Bucov.) stamboal─â. (~ pentru cereale.)
HEMIPLEGIE DUBL─é s. (MED.) diplegie.
contrapunct dublu v. contrapunct r─âsturnabil.
dubl─â, dublu 1. Coard─â d., procedeu al tehnicii de execu╚Ťie la instr. cu coarde ╚Öi arcu╚Ö, permi╚Ť├ónd emiterea simultan─â a dou─â sunete (acordurile* se execut─â pe coarde d., arpegiind* dou─â c├óte dou─â coarde). 2. Orchestr─â* d., cor* d., reunire ÔÇô prin alternare sau prin contopire ÔÇô a dou─â grupuri de instrumenti╚Öti, respectiv c├ónt─âre╚Ťi, fiecare din grupuri form├ónd o orch. complet─â sau un cor complet de voci egale sau mixte. V. antifonie; stereofonie (2). 3. D. concert, concert (2) instr. dublu cu dou─â partide* solistice (destinate unor instr. de acela╚Öi fel ÔÇô de ex. Concertul pentru dou─â vl. ╚Öi orch. ├«n re minor BWV 1043 (1717) de J.S. Bach; unor instr. din aceea╚Öi familie ÔÇô ex. Concertul pentru vl., vcl. ╚Öi orch. ├«n la minor op. 102 de Brahms; sau unor instrumente de natur─â diferit─â ÔÇô ex. Concertul pentru pian, trp. ╚Öi orch. de ╚śostakovici). 4. D. bar─â, v. bar─â (II, 4). 5. D. bemol, v. bemol. 6. D. diez, v. diez.
dupla (cuv. lat. ÔÇ×dubl─âÔÇŁ) v. propor╚Ťie (II).
D├ÜBLU-DECAL├ŹTRU (< dublu + decalitru) s. m. (├Änv.) Unitate de m─âsur─â cerealier─â egal─â cu 20 l. ÔÖŽ (Concr.) Vas cu capacitatea de 20 l.
DÚBLU, -Ă adj. (< fr. double): în sintagmele consoană dublă, grafie dublă și vocală dublă (v.).
duplă, duple s. f. (șc.) nota doi.

Dubla dex online | sinonim

Dubla definitie

Intrare: dubla
dubla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bla
dupla
dupli
Intrare: dublu (adj.)
dublu 1 adj. adjectiv
  • silabisire: du-blu
duplu adjectiv
Intrare: dubl─â (cinema, sport)
dubl─â substantiv feminin
  • silabisire: du-bl─â
Intrare: dubl─â (capacit.)
dublu 3 s.n. substantiv neutru
dupl─â substantiv feminin
dubl─â substantiv feminin
  • silabisire: du-bl─â
Intrare: dublu-decimetru
dublu-decimetru substantiv masculin
  • silabisire: du-blu-de-ci-me-tru
Intrare: dublu-decalitru
dublu-decalitru substantiv masculin
  • silabisire: du-blu-de-ca-li-tru
ddal simbol