dubitativ definitie

12 definiții pentru dubitativ

dubitatív, ~ă a [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: fr dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. 3 (Gmr; înv; îs) Modul ~ Modul optativ.
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Gram.; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ.
dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. dubitatívă, pl. dubitatíve
dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. sg. dubitatívă, pl. dubitatíve
DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)
DUBITATÍV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus
dubitativ a. care exprimă dubiul.
* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.
DUBITATÍV, -Ă adj. (cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif): în sintagmele enunțiativă dubitativă, interogativă dubitativă și propoziție dubitativă (v.).

dubitativ dex

Intrare: dubitativ
dubitativ adjectiv