Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru dubita╚Ťie

dubita╚Ťie sf [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / V: ~i├║ne l Pl: ~ii / E: fr dubitation, lat dubitatio] Figur─â retoric─â prin care oratorul arat─â c─â se ├«ndoie╚Öte de adev─ârul celor spuse de el pentru a preveni obiec╚Ťiile.
dubita╚Ťiune sf vz dubita╚Ťie
dubit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. dubit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. dubit├í╚Ťii, art. dubit├í╚Ťiei
dubit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. dubit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. dubit├í╚Ťii, art. dubit├í╚Ťiei
DUBIT├ü╚ÜIE s.f. Figur─â retoric─â prin care oratorul arat─â c─â se ├«ndoie╚Öte de adev─ârul celor spuse de el pentru a preveni obiec╚Ťiile; addubita╚Ťie. [Gen. -iei, var. dubita╚Ťiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio].
DUBITA╚ÜI├ÜNE s.f. v. dubita╚Ťie.
DUBIT├ü╚ÜIE s. f. 1. exprimare a unei ├«ndoieli, incertitudini, nesiguran╚Ťe ├«n g├óndire. 2. figur─â retoric─â prin care oratorul arat─â c─â se ├«ndoie╚Öte de adev─ârul celor spuse de el, pentru a preveni obiec╚Ťiile; addubita╚Ťie. (< fr. dubitation, lat. dubitatio)
dubita╚Ťie (lat. dubitatio ÔÇ×├«ndoial─âÔÇŁ), sin. aporia ÔÇ×dificultateÔÇŁ sau diaporesis ÔÇ×├«ndoial─âÔÇŁ, figur─â retoric─â prin care vorbitorul pare a ezita ├«n alegerea cuvintelor sau ├«n exprimarea cea mai potrivit─â a adev─ârului, pentru a preveni vreo obiec╚Ťie, dar mai ales pentru a ├«nt─âri astfel adev─ârul celor spuse. Este o figur─â care d─â vorbirii aparen╚Ťa veracit─â╚Ťii ╚Öi solicit─â ├«ncrederea auditorului (A): ÔÇ×Voi, senatorilor (e greu de spus, dar trebuie s-o spun), voi, zic, a╚Ťi lipsit de via╚Ť─â pe Sulpicius.ÔÇŁ (Cicero)

Dubita╚Ťie dex online | sinonim

Dubita╚Ťie definitie

Intrare: dubita╚Ťie
dubita╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
dubita╚Ťiune