Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru dubios

dubios, ~oa a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: lat dubiosus] 1 Suspect. 2 Îndoielnic.
DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.
DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.
DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. O convinsese, în cele din urmă, pe Ralița să tacă și să accepte tovărășia cumetrei cu existența dubioasă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 212. – Pronunțat: -bi-os.
dubiós (-bi-os) adj. m., pl. dubióși; f. dubioásă (-bi-oa-), pl. dubioáse
dubiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. dubióși; f. sg. dubioásă (sil. -bi-oa-), pl. dubioáse
DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~oasă.) 4. v. veros.
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)
DUBIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește dubiu; care dă de bănuit; echivoc; îndoielnic; suspect. [Sil. -bi-os] /<lat. dubiosus
dubios a. îndoielnic, nesigur.
* dubiós, -oásă adj. (lat. dubiosus). Îndoĭelnic, dubiŭ, problematic: victorie, reputațiune dubioasă. Adv. În mod dubios.
DUBIOS adj. 1. incert, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. suspect, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~.) 4. suspect, veros. (Afaceri, speculații ~.)

Dubios dex online | sinonim

Dubios definitie

Intrare: dubios
dubios adjectiv
  • silabisire: -bi-os