Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dubios

dubios, ~oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: lat dubiosus] 1 Suspect. 2 Îndoielnic.
DUBI├ôS, -O├üS─é, dubio╚Öi, -oase, adj. Nesigur, ├«ndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] ÔÇô Din lat. dubiosus.
DUBI├ôS, -O├üS─é, dubio╚Öi, -oase, adj. Nesigur, ├«ndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] ÔÇô Din lat. dubiosus.
DUBI├ôS, -O├üS─é, dubio╚Öi, -oase, adj. Nesigur, ├«ndoielnic; suspect. O convinsese, ├«n cele din urm─â, pe Rali╚Ťa s─â tac─â ╚Öi s─â accepte tov─âr─â╚Öia cumetrei cu existen╚Ťa dubioas─â. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 212. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-os.
dubiós (-bi-os) adj. m., pl. dubióși; f. dubioásă (-bi-oa-), pl. dubioáse
dubiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. dubióși; f. sg. dubioásă (sil. -bi-oa-), pl. dubioáse
DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~oasă.) 4. v. veros.
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)
DUBIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește dubiu; care dă de bănuit; echivoc; îndoielnic; suspect. [Sil. -bi-os] /<lat. dubiosus
dubios a. îndoielnic, nesigur.
* dubi├│s, -o├ís─â adj. (lat. dubiosus). ├Ändo─şelnic, dubi┼ş, problematic: victorie, reputa╚Ťiune dubioas─â. Adv. ├Än mod dubios.
DUBIOS adj. 1. incert, ├«ndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) ├«ndoios, (fig.) nebulos. (La o dat─â ~.) 2. suspect, (ast─âzi rar) problematic. (O persoan─â ~.) 3. echivoc, ├«ndoielnic, necurat, suspect. (De o moral─â ~.) 4. suspect, veros. (Afaceri, specula╚Ťii ~.)

Dubios dex online | sinonim

Dubios definitie

Intrare: dubios
dubios adjectiv
  • silabisire: -bi-os