dubas definitie

2 intrări

26 definiții pentru dubas

dubás sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: rs дубас] (Reg) Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm pe celălalt.
dubáș sm vz tobaș
DOBÁȘ s. m. v. tobaș.
DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din rus. dubas.
TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.
DOBÁȘ s. m. v. tobaș.
DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din rus. dubas.
TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.
DOBÁȘ s. m. v. tobaș.
DUBÁS, dubasuri, s. n. (Mold.) Luntre mare, servind la pescuit și la trecerea de pe un țărm pe celălalt al unei ape. Aveți nevoie cumva de dubasuri, ca să treceți? SADOVEANU, N. P. 155. Barcagiii dormitau între vîslele căzute și dubasul negru luneca lin. id. O. A. II 196.
TOBÁȘ, tobași, s. m. (Învechit; și în forma dobaș) Toboșar. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144. Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305. – Variantă: dobáș s. m.
dubás s. n., pl. dubásuri
tobáș (reg.) s. m., pl. tobáși
dubás s. n., pl. dubásuri
tobáș s. m., pl. tobáși
TOBÁȘ s. v. toboșar.
DUBÁS ~uri n. Luntre mare destinată pescuitului sau transportului. /<rus. dubas
TOBAȘ ~i m. v. toboȘar.
dubas n. Mold. luntre mare și largă. [Rus. DUBASŬ].
dobáș m. (ung. dobos). Trans. Toboșar saŭ tarabangiŭ.
dubás n., pl. urĭ și e (rus. pol. dubas, d. turc. tombaz, dombaz, ponton, de unde și sîrb. tumbas). Mold. Nord. Barcaz, luntre mare. Ponton, poron. Fig. Iron. Om gros orĭ mîncăcĭos. Maĭ vechĭ (lit.). tumpaz și dombaz.
toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.
tobaș s. v. TOBOȘAR.
dobáș, dobași, (doboș, doboeș), s.m. – (reg.) Toboșar. ♦ (top.) Dobăieș, culme situată la est de Sighet, cu vârful Dobăieș (331 m), vf. Călămari și piscul Colanului (440 m) (Ivanciuc, 2007: 10). ♦ (onom.) Doboș, Doboeș, Doboieș, nume de familie (96 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vadu Izei, „fiind foarte buni muzicanți”; neamul Dobeșilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. dobos (Scriban); var. a lui tobaș (< tobă) (DEX, MDA).
dúbaș, -ă, dubași, -e, adj. – (reg.) (referitor la situații sau la persoane) Îndoielnic, dubios. – Et. nes., probabil maghiarism.
dobáș, -i, s.m. – Toboșar. Dobași, poreclă pentru locuitorii din Vad-Maramureș, „fiind foarte buni muzicanți” (Ivanciuc 2006: 84). Dobei; neamul Dobeilor din Borșa: „unul a fost toboșar (dobaș) în armata împăratului Anstriei” (Mihali, Timiș 2000). – Din dobă + -aș.

dubas dex

Intrare: dubas
dubas substantiv neutru
Intrare: tobaș
dobaș
dubaș
tobaș substantiv masculin