dualíst, ~ă [At: DEX / P: du-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr dualiste] 1-5 a Privitor la dualism (1-5). 6-10 Specific dualismului (1-4). 11 smf Adept al dualismului (1).

DUALÍST, -Ă, dualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al dualismului, privitor la dualism; propriu, caracteristic dualismului. 2. S. m. și f. Adept al dualismului (1). [Pr.: du-a-] – Din fr. dualiste.

DUALÍST, -Ă, dualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al dualismului, privitor la dualism; propriu, caracteristic dualismului. 2. S. m. și f. Adept al dualismului (1). [Pr.: du-a-] – Din fr. dualiste.

DUALÍST ¹, dualiști, s. m. (În opoziție cu monist) Teoretician sau adept al dualismului (1).

DUALÍST², -Ă, dualiști, -ste, adj. Propriu dualismului, care are caracterele dualismului. Filozofia dualistă a lui Descartes.

dualíst (du-a-) adj. m., s. m., pl. dualíști; adj. f., s. f. dualístă, pl. dualíste

dualíst adj. m., s. m. (sil. du-a-), pl. dualíști; f. sg. dualístă, pl. dualíste

DUALÍST, -Ă adj. Referitor la dualism, propriu dualismului. // s.m. și f. Adept, teoretician al dualismului. [Pron. du-a-. / < fr. dualiste].

DUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al dualismului. (< fr. dualiste)

DUALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de dualism; propriu dualismului. Filozofie ~stă. [Sil. du-a-] /<fr. dualiste

DUALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al dualismului. [Sil. du-a-] /<fr. dualiste

dualist a. ce poartă caracterul dualismului.

* dualíst, -ă s. Partizan al dualizmuluĭ. Adj. Filosofie dualistă.