drăcos, ~oasă a [At: PR. DRAM. 385 / Pl: ~oși, ~oase / E: drac + -os] 1 (Pfm) Care pune multe probleme. 2 (Pfm) Afurisit. 3 (Pfm) Ticălos. 4 (Fam) Plin de duh. 5 (Pfm) Care se ține de glume, de pozne Si: poznaș, ștrengar, (reg) șturlubatic. 6 (Pfm) Plin de viață Si: ager, vioi. 7 (Pop) Atrăgător. 8 (Reg) Cicălitor.

DRĂCÓS, -OÁSĂ, drăcoși, -oase, adj. Care se ține de drăcii; poznaș, ștrengar; plin de viață, de vioiciune, isteț. – Drac + suf. -os.

DRĂCÓS, -OÁSĂ, drăcoși, -oase, adj. Care se ține de drăcii; poznaș, ștrengar; plin de viață, de vioiciune, isteț. – Drac + suf. -os.

DRĂCÓS, -OÁSĂ, drăcoși, -oase, adj. Care se ține de drăcii; neastîmpărat, poznaș, ștrengar; plin de viață, de vioiciune, de neastîmpăr. Ochii verzi-căprui îi jucau drăcoși, iar buzele, cu înconjur limpede ca de floare, zîmbeau din te miri ce. CAMIL PETRESCU, O. I 85. Tînărul Mișu Z., foarte vioi și drăcos, limbut și caraghios, nu întîrzie să inspire Porției una din acele pasiuni care decid viața unei femei. CARAGIALE, O. II 89. Unele... fiind mai drăcoase, cum au dat cu ochii de mine, le-a și bufnit rîsul. CREANGĂ, A. 33.

drăcós adj. m., pl. drăcóși; f. drăcoásă, pl. drăcoáse

drăcós adj. m., pl. drăcóși; f. sg. drăcoásă, pl. drăcoáse

DRĂCÓS adj. 1. v. ștrengar. 2. v. zburdalnic.

DRĂCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se ține de drăcii; poznaș; năzbâtios; șotios; nebunatic. 2) Care este plin de viață, de vioiciune. /drac + suf. ~os

drăcos a. 1. plin de draci, îndrăcit; 2. fig. afurisit: avea un meșteșug mai drăcos CR.

drăcós, -oásă adj. Plin de dracĭ, poznaș, care face drăciĭ: copiiĭ aștia-s așa de drăcoșĭ, în cît te fac să rîzi.

DRĂCOS adj. 1. poznaș, ștrengar. (Om ~.) 2. neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)