Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru drumule╚Ť

drumul├ę╚Ť sn [At: (a. 1785) IORGA, S.D. V, 506 / Pl: ~e / E: drum + -ule╚Ť] 1-2 (Pop; ╚Öhp) Drum (1) (├«ngust) Si: drumu╚Öor (1-2), (reg) drumurel (1-2), drumi╚Ť (1-2), drumu╚Ť (1-2).
DRUMUL├ë╚Ü, drumule╚Ťe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumu╚Öor. ÔÇô Drum + suf. -ule╚Ť.
DRUMUL├ë╚Ü, drumule╚Ťe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumu╚Öor. ÔÇô Drum + suf. -ule╚Ť.
DRUMUL├ë╚Ü, drumule╚Ťe, s. n. Diminutiv al lui drum; drum ├«ngust, c─ârare, potec─â. Jandarmii bat toate drumule╚Ťele dintre lanuri, a╚Ötept├«nd s─â-l ├«ncol╚Ťeasc─â. POPA, V. 75. S├«nt doi mun╚Ťi prin care curge un r├«u mic╚Öor, mun╚Ťii cu p─âduri ╚Öi cu drumule╚Ťe de picior. GOLESCU, ├Ä. 82. Ciob─âna╚Öul... Drumule╚Ťu-╚Öi apuca, Iar Miul c─â r─âm├«nea. TEODORESCU, P. P. 506.
drumul├ę╚Ť s. n., pl. drumul├ę╚Ťe
drumul├ę╚Ť s. n., pl. drumul├ę╚Ťe
DRUMULÉȚ s. drumușor.
DRUMULEȚ s. drumușor.

Drumule╚Ť dex online | sinonim

Drumule╚Ť definitie

Intrare: drumule╚Ť
drumule╚Ť substantiv neutru