drumețíe sf [At: IORDAN, L.R.A. 177 / Pl: ~ii / E: drumeț + -ie] Călătorie (efectuată de obicei pe jos și în scop turistic) Si: excursie, turism.

DRUMEȚÍE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț + suf. -ie.

DRUMEȚÍE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț + suf. -ie.

drumețíe s. f., art. drumețía, g.-d. art. drumețíei; pl. drumețíi, art. drumețíile

drumețíe s. f., art. drumețía, g.-d. art. drumețíei; pl. drumețíi, art. drumețíile

DRUMEȚÍE s. 1. v. excursie. 2. v. turism.

DRUMEȚÍE f. Călătorie făcută pe jos. [Art. drumeția; G.-D. drumeției; Sil. -ți-e] /drumeț + suf. ~ie

DRUMEȚIE s. 1. excursie. 2. turism.