drujbă definitie

7 definiții pentru drujbă

drújbă sf [At: URECHE, ap. TDRG / Pl: ~be / E: rs, ucr друшба] (Îvr) 1 Prietenie. 2 (Îe) A face cu ~ba A face în grabă. 3 Ferăstrău mecanic manual.
DRÚJBĂ, drujbe, s. f. Fierăstrău mecanic manual – Din ms. družba (denumire comercială).
*drújbă s. f., g.-d. art. drújbei; pl. drújbe
drújbă (drújbe), s. f. – Prietenie, intimitate, familiaritate. Sl. (bg., sb., rut., rus.) družba. – Der. drușcă, s. f. (prietenă a miresei, care o însoțește la ceremonia de nuntă, domnișoară de onoare), din sl. družĭka „prietenă” (Cihac, II, 103; Conev 58), cf. bg., rus. družka „domnișoară de onoare”; dîrzar, s. m. (invitat al miresei, la nunțile din popor), cf. sb. drugar „tovarăș”.
drújbă, drújbe, s.f. (pop.; în expr.) slujba-i slujbă, drujba-i drujbă = una-i slujba, alta-i prietenia.
drújbă f. (vsl. družĭba, d. drugŭ, prieten. V. drușcă). Numaĭ în locuțiunea slujba-ĭ slujbă, și drujba drujbă. V. slujbă.
drujbă, drujbe s. f. mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor și folosită în special pentru tăierea lemnului. – Din n. pr. (rus.) Дружба (Drujba)

drujbă dex

Intrare: drujbă
drujbă substantiv feminin