Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru druguleț
druguléț sm [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ucu~ / Pl: ~i / E: drug + -uleț] 1-42 (Șhp) Drug (1, 12-27, 29-32) (mic) Si: drugușor (1-42).
DRUGULÉȚ, druguleți, s. m. Diminutiv al lui drug. – Drug + suf. -uleț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DRUGULÉȚ, druguleți, s. m. Diminutiv al lui drug. – Drug + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DRUGULÉȚ, druguleți, s. m. Diminutiv al lui drug. Făcu niște druguleți mici, fiecare puindu-i d-a curmezișul pe drugii cei mari. ISPIRESCU, L. 59.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
druguléț s. m., pl. druguléți
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
druguléț s. m., pl. druguléți
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
druguleț definitie
druguleț dex
Intrare: druguleț
druguleț
substantiv masculin
druculeț