drughineață definitie

8 definiții pentru drughineață

drughineáță sf [At: CREANGĂ, P. 55 / Pl: ~ețe / E: drughină + -eață] (Reg) 1 Drug de lemn scurt și gros. 2 Prăjină. 3 (Prc) Prăjină scurtă de care se leagă găleata la fântână.[1] modificată
DRUGHINEÁȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.
DRUGHINEÁȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.
DRUGHINEÁȚĂ, drughinețe, s. f. (Mold.) Creangă groasă și scurtă; par. Își stupi în palme, apucîndu-și drughineața de vîrf. CAMILAR, T. 27. Da ce ți-ai luat așa drughineață? Doar nu era să sară nimeni la dumneata! SADOVEANU, O. I 78. Dănilă... ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55.
drughineáță (reg.) s. f., g.-d. art. drughinéței; pl. drughinéțe
drughineáță s. f., g.-d. art. drughinéței; pl. drughinéțe
drughineață f. prăjină: o drughineață groasă de stejar CR. [V. drug].
drughineáță f., pl. ete (cp. cu drăghinar și truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată cĭutura). – Și durgh- (Șez. 30, 293). V. ghĭonder.

drughineață dex

Intrare: drughineață
drughineață substantiv feminin