drot definitie

2 intrări

16 definiții pentru drot

drod sn vz drot
drot sn [At: ECONOMIA, 191/3 / V: drod, drout / Pl: ~uri / E: mg drót] 1 Sârmă. 2 Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. 3 Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. 4 (Reg) Telegraf.
dróut sn vz drot
DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă. 2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din magh. drót.
DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă. 2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din magh. drót.
DROT, droturi, s. n. (Regional) 1. Sîrmă. Grijeam de-o pasăre care era încinsă în cușcă de drot (sîrmă), îi dam apă și demîncare. RETEGANUL, P. V 81. Drot încîrligat, În carne băgat (Cercelul). GOROVEI, C. 63. 2. Spirală de sîrmă, folosită la capitonarea scaunelor, somierelor etc.; arc, resort. Uncheșul a oftat din nou, de s-au cutremurat pînă și... droturile șubrede ale canapelei. POPA, B. 93. N-am jețuri de damască pe droturi așezate... Am numai două laviți. MACEDONSKI, O. II 61. 3. Fier de frizat. Ridica cu pieptenele un val de păr și strecura drotul în el într-o fumegare ușoară. SADOVEANU, O. IV 90.
drot s. n., pl. dróturi
drot s. n., pl. dróturi
DROT s. v. arc, resort, sârmă.
drot (dróturi), s. n.1. Sîrmă. – 2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. – 3. Instrument metalic de ondulat părul. Germ. Draht (Diez, Gramm., I, 129), prin intermediul pol., rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi, Dict., 125). – Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul); drotar, s. m. (Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă), cf. sb. drotar.
DROT ~uri n. reg. Fir metalic având diferite întrebuințări; sârmă. /<ung. drót
drot n. sârmă groasă. [Ung. DRÓT (din nemț. Draht)].
drot n., pl. urĭ (ung. drót, pol. drót, d. germ. draht, sîrmă). Nord. Spirală de sîrmă groasă întrebuĭnțată ca resort la scaune și canapelele ca să le ție unflate. Est. Instrument (ca un foarfece) de încrețit păru. – V. tel.
drot s. v. ARC. RESORT. SÎRMĂ.
drod, droade, (drot), s.n. – (reg.) 1. Sârmă. 2. Telegraf. – Din magh. drót „sârmă” (MDA).
DROȚ, (16 A I 528).

drot dex

Intrare: drot
drot substantiv neutru
drod
drout
Intrare: Droț
Droț