dropie definitie

2 intrări

17 definiții pentru dropie

drófie sf vz dropie
drópie sf [At: (a. 1632) DOR, ap. TDRG / V: drob, drop sm / Pl: ~ii / E: bg дроплна] Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă (Otis tarda).
DRÓPIE, dropii, s. f. Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă (Otis tarda). – Din bg. droplja.
DRÓPIE, dropii, s. f. Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă (Otis tarda). – Din bg. droplja.
DRÓPIE, dropii, s. f. Pasăre sălbatică înaltă de peste un metru; trăiește la șes și e foarte căutată de vînători pentru carnea ei gustoasă (Otis tarda); drobiță. Dintr-o dată ne-am văzut aproape de dropii. Cu binoclul, am cunoscut cucoșul cel bătrîn, cu guleru-i de năgară. SADOVEANU, O. A. II 221. Am văzut cîrdurile de dropii, cutreierînd, cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază, acele șesuri fără margine. ODOBESCU, S. III 14. ◊ (Metaforic) Iar peste șes – aprinsă dropie – Soarele roșu se-nalță, s-apropie. BENIUC, V. 110.
drópie (-pi-e) s. f., art. drópia (-pi-a), g.-d. art. drópiei; pl. drópii, art. drópiile (-pi-i-)
drópie s. f. (sil. -pi-e), art. drópia (sil. -pi-a), g.-d. art. drópiei; pl. drópii, art. drópiile (sil. -pi-i-)
DROPIE MÍCĂ s. v. spurcaci.
DROPIE PITÍCĂ s. v. spurcaci.
drópie (drópii), s. f. – Pasăre mare de stepă cu carnea comestibilă. Bg., sb. droplja (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 54; Skok 68; Petrovici, Dacor., X, 139). – Der. dropioi, s. m. (bărbătușul dropiei). Var. drop, indicată de Damé, este îndoielnică.
DRÓPIE ~i f. Pasăre de stepă de talie mare, cu gât lung, picioare puternice și cu penaj divers colorat. [Art. dropia; G.-D. dropiei; Sil. -pi-e] /<bulg. droplia
dropie f. pasăre de mărimea curcanului din ordinul picioroangelor (Otis tarda). [Serb. DROPLĬA].
drópie f. (sîrb. dropija, bg. dropia și droplia, rut. drófa, dróhva, pol. drop, dropia, rudă cu germ. trappe, dropie). O pasăre sălbatică din ordinu celor cu picioroange, ceva maĭ mare de cît curcanu (ótis tárda). V. spîrcacĭ.
dropie mi s. v. SPURCACI.
dropie piti s. v. SPURCACI.
DROPÍE (< bg.) s. f. Pasăre de stepă, bună alergătoare, una dintre cele mai mari păsări din Europa (lungă de 85-115 cm), cu penajul spatelui galben-ruginiu, pântecele și pieptul albe, capul și gâtul sur-deschis (Otis tarda). Este ocrotită prin lege. D. mică = spurcaci.
DROPIE, (17 B IV 295); Drochie, I. (Isp V1), < subst.

dropie dex

Intrare: dropie
dropie substantiv feminin
  • silabisire: -pi-e
drofie
Intrare: Dropie
Dropie