drojdioáră sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 148 / P: ~di-oa~ / Pl: ~re / E: drojdie + -oară] 1-16 (Șhp) Drojdie (1-5, 8-10) (puțină). 17 (Lpl) Drojdie (10).

DROJDIOÁRĂ, drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2); drojdiuță. [Pr.: -di-oa-] – Drojdie + suf. -ioară.

DROJDIOÁRĂ, drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2); drojdiuță. [Pr.: -di-oa-] – Drojdie + suf. -ioară.

DROJDIOÁRĂ, drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2). Îl aflai... la o spumă de drojdioară, în gura pieței, într-o dimineață, după chef. M. I. CARAGIALE, C. 148. – Pronunțat: -di-oa-.

drojdioáră (-di-oa-) s. f., g.-d. art. drojdioárei; pl. drojdioáre

drojdioáră s. f. (sil. -di-oa-), g.-d. art. drojdioárei; pl. drojdioáre