Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

35 defini╚Ťii pentru droga

drog1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (├«vr) ~─â sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substan╚Ťe de origine vegetal─â, animal─â sau sintetic─â, folosite ├«n farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substan╚Ť─â psihotrop─â al c─ârei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.
drog2 sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.
drog4 sn vz drob1
drog3 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg) 1 Arbust cu flori galbene solitare, care crește prin locuri pietroase (Genista albida). 2 Plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane Si: drobușor1 (2) (Genista oligosperma).
drog├í vtr [At: DA ms / Pzi: ~gh├ęz / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente ├«n mod inutil sau excesiv.
dr├│g─â sf vz drog1
DROG1, droguri, s. n. 1. Substan╚Ť─â de origine vegetal─â, animal─â sau mineral─â care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la prepararea unor medicamente ╚Öi ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. ÔÇô Din fr. drogue.
DROG2 subst. Numele a dou─â plante: a) arbust cu flori g─âlbui solitare, care cre╚Öte prin locuri pietroase ╚Öi aride (Genista albida); b) plant─â t├ór├ótoare din familia leguminoaselor, care cre╚Öte prin p─â╚Öuni montane (Genista oligosperma). ÔÇô Et. nec.
DROG├ü, droghez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente ├«n cantit─â╚Ťi excesive. ÔÇô Din fr. droguer.
DROG1, droguri, s. n. 1. Substan╚Ť─â de origine vegetal─â, animal─â sau mineral─â care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la prepararea unor medicamente ╚Öi ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. ÔÇô Din fr. drogue.
DROG2 subst. Numele a dou─â plante: a) arbust cu flori g─âlbui solitare, care cre╚Öte prin locuri pietroase ╚Öi aride (Genista albida); b) plant─â t├ór├ótoare din familia leguminoaselor, care cre╚Öte prin p─â╚Öuni montane (Genista oligosperma). ÔÇô Et. nec.
DROG├ü, droghez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente ├«n cantit─â╚Ťi excesive. ÔÇô Din fr. droguer.
DROG, droguri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat substan╚Ťelor naturale sau preparate, de origine vegetal─â sau animal─â, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la prepararea produselor farmaceutice.
drog s. n., pl. dr├│guri
drogá (a ~) vb., ind. prez. 3 drogheáză
drog s. n., pl. dr├│guri
drog├í vb., ind. prez. 1 sg. drogh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. droghe├íz─â
DROG s. v. stupefiant.
DROG s. v. grozam─â.
DROG s.n. Substan╚Ť─â folosit─â la prepararea produselor farmaceutice. ÔÖŽ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].
DROGÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr. droguer, it. drogare].
DROG s. n. 1. substan╚Ť─â toxic─â medicamentoas─â folosit─â la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)
DROGÁ vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr. droguer)
drog (dr├│guri), s. n. ÔÇô Stupefiant. Fr. drogue. ÔÇô Der. drogherie, s. f., din fr. droguerie; droghist, s. m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri).
DROG ~uri n. mai ales la pl. Substan╚Ť─â folosit─â la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogue
A DROG├ü ~gh├ęz tranz. A administra droguri (unui bolnav). /<fr. droguer
drog n. numele tuturor substan╚Ťelor ├«ntrebuin╚Ťate de farmaci╚Öti, chimi╚Öti, boiangii (= fr. drogue).
2) *drog n., pl. ur─ş (fr. drogue, d. ol. droog, germ. trocken, uscat; it. sp. droga). Substan╚Ť─â chimic─â, farmace┼ştic─â or─ş de v─âpsitorie.
1) drog ╚Öi drob m. (rus. drok, o plant─â, genista tinctoria). Grozam─â, m─âlin, un cop─âcel din familia salc├«mulu─ş (c├Żtisus [albus, hirs├║tus, falc├ítus, nigricans ╚Ö.a.]). Jolteal─â, ╚Öoldeal─â, alt cop─âcel, din ace─şa╚Ö─ş familie (genista tinct├│ria, care sefve╚Öte la colorat ├«n galben, ╚Öi genista ├ílbida [sagitt├ílis ╚Ö.a.]). Alt─â plant─â crucifer─â, cu flor─ş mic─ş galbene auri─ş (n├ęslea panicul├íta). Alt─â plant─â crucifer─â cu flori galbene, ale c─âre─ş fo─ş da┼ş un albastru ma─ş frumos de c├«t al indigulu─ş (isatis tinctoria).
*gin├şstr─â f. ╚Öi -├şstru m. Cuvinte fabricate de botani╚Öti─ş din Ardeal d. germ. ginster, it. ginestro, ├«ld. drog, cum zice poporu.
DROG s. stupefiant. (Trafic de ~uri.)
drog s. v. GROZAM─é.
drog s. n. (chim.) Stupefiant ÔŚŐ ÔÇ×Toate drumurile duc la Roma, chiar ╚Öi acela al drogurilor.ÔÇŁ Sc. 1 V 74 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×├Än Canada, mu╚Öte din specia drosophila urmeaz─â s─â fie folosite pe aeroporturi pentru a depista arme ├«nc─ârcate cu explozibil ╚Öi droguri. ├Än acest fel vame╚Öii vor s─â aplice ├«n practic─â cercet─ârile geneticianului japonez T.N. care a reu╚Öit s─â ob╚Ťin─â mu╚Öte din specia amintit─â, extrem de sensibile la mirosurile emanate de asemenea obiecte.ÔÇŁ Sc. 17 VII 77 p. 4; v. ╚Öi Interpol, speed (din fr. drogue; DMN 1965; DN, DN3 ÔÇô alte sensuri, DEX)
A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui.
AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.

Droga dex online | sinonim

Droga definitie

Intrare: droga
droga verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: drog
drog substantiv neutru
drog─â