cotígă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiúgă / Pl: ~igi, (înv) ~íge / E: ucr кoтигa] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.

droágă sf [At: CREANGĂ, A. 76 / Pl: ~oage / E: ns cf rs drova, „lemne”] (Reg) 1 Dric (8). 2 (Fam; prt) Căruță mare, greoaie și hodorogită. 3 Cotigă de hingheri. 4 Cotigă de gunoi. 5 Roabă mare.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg. și fam.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.

DROÁGĂ, droage, s. f. (Regional) Căruță mare, greoaie și hodorogită. Stă înțepenită, neștiind încotro s-apuce, o droagă mare cu sifoane. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 375, 1/2. Mai în toată sîmbăta ne încărca în o droagă de-a mănăstirei Neamțului și ne ducea la stărăție. CREANGĂ, A. 76.

droágă (reg.) s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge

droágă s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge

DROÁGĂ s. v. car funebru, car funerar, car mortuar, dric.

droagă f. Mold. 1. car funebru, dric: droaga de morți a spitalului; 2. (ironic) car mare și greoiu: ne încărca în o droagă de a mânăstirii CR. [Rus. DROGA, pl. car funebru].

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne, ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.

droágă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogá, targă, d. vsl. drongŭ, grindă, ca fr. brancard, targă, d. branche, ramură. V. droșcă, drug). Est. Căruță de transport, maĭ ales acoperită. Dric, patașcă. Cotigă de dus cîniĭ prinșĭ. Roabă maĭ mare compusă dintr’o cutie pe doŭă roate împinsă de om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaĭcă.

droagă s. v. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. DRIC.