Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru drive

drive sn [At: DEX2 / P: dr├íiv / Pl: (rar) ~uri / E: eg drive] (La tenis) Lovitur─â prin care mingea este expediat─â cu for╚Ť─â ├«n terenul advers, razant cu plasa.
DRIVE, drive-uri, s. n. Lovitur─â puternic─â la tenis, golf ╚Öi base-ball, care imprim─â mingii o vitez─â ╚Öi o traiectorie razant─â. [Pr.: dr├íiv] ÔÇô Din engl. drive.
DRIVE s. n. (La tenis) Lovitur─â prin care mingea este expediat─â cu putere ├«n terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: dr├íiv] ÔÇô Din engl. drive.
drive (angl.) [pron. dra─şv] (drive) s. n., art. drive-ul; pl. drive-uri
*drive-in1 (angl.) [pron. dr├í─şvin] (drive-in) adj. invar.
*drive-in2 (angl.) [pron. dr├í─şvin] (drive-in) s. n., pl. drive-in
DRIVE s.n. v. draiv.
DRIVE [pron. DR├üIV] s. n. 1. lovitur─â puternic─â la tenis, golf ╚Öi base-ball care imprim─â mingii o vitez─â mare ╚Öi o traiectorie razant─â. 2. (jaz) manier─â de execu╚Ťie prin elan, stimulator, vigoare, for╚Ť─â impulsiv─â. 3. (psih.) tendin╚Ť─â impulsiv─â, de natur─â instinctiv─â. (< engl. drive)
drive s. 1985 (cuv. engl.) Drum v. avenue [pron. dráiv]

Drive dex online | sinonim

Drive definitie