dricar definitie

14 definiții pentru dricar

dricár1 sm [At: I. BOTEZ, B. 36 / V: ~i / Pl: ~i / E: dric + -ar] 1 Fabricant de dricuri (8). 2 Negustor de dricuri (8). 3 Antreprenor de pompe funebre. 4 Proprietar al unui dric (8). 5 Vizitiu al unui dric (8). 6 Persoană care transportă mortul la groapă Si: cioclu.
dricár2 sn [At: VAIDA / V: ~i / Pl: ~e / E: ns cf dricală] (Reg) Pilotă.
DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.
DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.
DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri; antreprenor de pompe funebre. Ciorile se strigau pe nume plutind în burnița dimineții ca niște petice furate de vînt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. 2. Cioclu care conduce sau însoțește dricul. La groapă cine te va petrece? Poate numai, dricarul... și vîntul rece. ISAC, O. 106.
dricár s. m., pl. dricári
dricár s. m., pl. dricári
DRICÁR s. cioclu.
DRICÁR ~i m. înv. 1) Stăpân al unui dric. 2) Persoană care ducea morții la cimitir; cioclu. /dric + suf. ~ar
dricar m. proprietar de dricuri funebre.
dricár m. (d. dric). Munt. Patașcar, decorator de pompe funebre.
DRICAR s. cioclu.
dricár, dricaruri, dricare, s.n. – (reg.) Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly) (DER, MDA).
dricár, -uri, s.n. – Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly).

dricar dex

Intrare: dricar
dricar substantiv masculin