Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dricar

dricár1 sm [At: I. BOTEZ, B. 36 / V: ~i / Pl: ~i / E: dric + -ar] 1 Fabricant de dricuri (8). 2 Negustor de dricuri (8). 3 Antreprenor de pompe funebre. 4 Proprietar al unui dric (8). 5 Vizitiu al unui dric (8). 6 Persoană care transportă mortul la groapă Si: cioclu.
dricár2 sn [At: VAIDA / V: ~i / Pl: ~e / E: ns cf dricală] (Reg) Pilotă.
DRIC├üR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoan─â care transport─â mortul la groap─â; cioclu. ÔÇô Dric + suf. -ar.
DRIC├üR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoan─â care transport─â mortul la groap─â; cioclu. ÔÇô Dric + suf. -ar.
DRIC├üR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri; antreprenor de pompe funebre. Ciorile se strigau pe nume plutind ├«n burni╚Ťa dimine╚Ťii ca ni╚Öte petice furate de v├«nt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. 2. Cioclu care conduce sau ├«nso╚Ťe╚Öte dricul. La groap─â cine te va petrece? Poate numai, dricarul... ╚Öi v├«ntul rece. ISAC, O. 106.
dricár s. m., pl. dricári
dricár s. m., pl. dricári
DRICÁR s. cioclu.
DRIC├üR ~i m. ├«nv. 1) St─âp├ón al unui dric. 2) Persoan─â care ducea mor╚Ťii la cimitir; cioclu. /dric + suf. ~ar
dricar m. proprietar de dricuri funebre.
dricár m. (d. dric). Munt. Patașcar, decorator de pompe funebre.
DRICAR s. cioclu.
dric├ír, dricaruri, dricare, s.n. ÔÇô (reg.) Plapum─â umplut─â cu pene; dun─â. ÔÇô Cf. drical─â ÔÇ×plapum─â cu fulgiÔÇŁ (< magh. der├ękaly) (DER, MDA).
dric├ír, -uri, s.n. ÔÇô Plapum─â umplut─â cu pene; dun─â. ÔÇô Cf. drical─â ÔÇ×plapum─â cu fulgiÔÇŁ (< magh. der├ękaly).

Dricar dex online | sinonim

Dricar definitie

Intrare: dricar
dricar substantiv masculin