dribla definitie

9 definiții pentru dribla

dribla vt [At: DA ms / Pzi: ~léz / E: fr dribler] 1 (Spt) A depăși unul sau mai mulți adversari, strecurându-se (prin inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca echipa adversă să intre în posesia acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier. 2 (Fam; pgn) A înșela.
DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.[1]
DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.
DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A purta mingea cu multă abilitate, evitînd un adversar care stă în cale. X face greșeala de a dribla prea mult. ◊ Tranz. După ce a driblat pe fundaș, a tras în colțul drept al porții.
driblá (a ~) (dri-bla) vb., ind. prez. 3 dribleáză
driblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dribléz, 3 sg. și pl. dribleáză
DRIBLÁ vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, având un adversar care stă în cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].
DRIBLÁ vb. I. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul. II. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul. ◊ (p. ext.; fam.) a păcăli, a-și înșela (< fr. dribbler, engl. dribble)
A DRIBLÁ ~éz 1. intranz. (la fotbal, handbal, baschet, hochei) A conduce mingea sau pucul cu abilitate, ocolind adversarii. 2. tranz. 1) (adversari) A depăși prin conducerea abilă a mingii sau a pucului. 2) fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți. /<fr. dribler

dribla dex

Intrare: dribla
dribla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bla