drișcui vt [At: KLOPȘTOCK, F. 51 / Pzi: ~ésc / E: drișcă + -ui] (Reg) 1 A nivela tencuiala. 2 A murui cu lut. 3 (Pex) A netezi glazura unui preparat alimentar.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi (tencuiala sau betonul) cu drișca.

drișcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 să drișcuiáscă

drișcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă

DRIȘCUÍ vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

DRIȘCUÍ vb. v. tencui.

A DRIȘCUÍ ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.

DRIȘCUI vb. a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

drișcui vb. v. TENCUI.

drișcuí, -esc, vb. tranz. – A nivela tencuiala. – Din drișcă + -ui.