drișcă definitie

13 definiții pentru drișcă

dríșcă sf [At: ODOBESCU, ap. TDRG / Pl: ~ște, ~șci / E: srb drska „mâner”] (Reg) 1 Unealtă a zidarului pentru nivelat tencuiala Si: cartac, drișcătoare, fățuitoare. 2 (Pex) Tencuială. 3 Drișcuire (3). 4 (Îs) ~ pentru asfalt Unealtă constând dintr-o bucată prismatică de lemn, utilizată pentru nivelarea asfaltului.
DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.
DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.
DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de metal, cu un mîner pe una din fețe, folosind la drișcuit.
dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște
dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște
DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)
dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria).
DRÍȘCĂ ~te f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii sau a betonului; fățuitoare. /<bulg. drăžka
drișcă f. fățuitoarea zidarului. [Origină necunoscută].
dríșcă f., pl. ște și ștĭ (bg. drŭžka, mîner; sîrb. drška, mîner). Vest. Mala, netezitoare, unealtă de lemn cu care zidaru netezește tencuĭala.
DRIȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)
dríșcă, -ște, s.f. – Unealtă folosită de zidar pentru a nivela tencuiala. – Din srb. drska (MDA).

drișcă dex

Intrare: drișcă
drișcă substantiv feminin