Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru dreptate

dereptáte sf vz dreptate
dereptătáte sf vz dreptate
dreaptáte sf vz dreptate
drept├íte sf [At: COD. VOR. 63/11 / V: (├«rg) der~, derept─ât├í~, dir~, dreap~ / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: drept + -(─ât)ate] 1 Principiu moral ╚Öi juridic care cere s─â se dea fiec─âruia ceea ce i se cuvine ╚Öi s─â i se respecte drepturile Si: echitate. 2 Justi╚Ťie. 3 Act de justi╚Ťie Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (3). 4-5 Caracterul a ceea ce este echitabil sau adev─ârat Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (4-5). 6 Ideal de conduit─â Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (6). 7 Coresponden╚Ť─â a faptelor cu principiile morale Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (7). 8 (├Älav) Cu (sau dup─â, ├«n sau, ├«nv, den, ├«rg, p(r)e) ~ Pe drept cuv├ónt. 9 (├Äal) Legal. 10 (├Äal) Cum se cuvine. 11 (├Äal) Adev─ârat. 12 (├Äal) Echitabil. 13 (├Älav) F─âr─â ~ ├Än mod nedrept. 14 (├Äal) Ilegal. 15 (├Äal) Neadev─ârat. 16 (├Äal) Inechitabil. 17 (├Älav) Peste ~ Mai mult dec├ót se cuvine. 18 (├Älav) Pe bun─â ~ Pe drept cuv├ónt. 19 (├Äal) ├Än mod ├«ntemeiat. 20 (├Äe) A face (sau a da) cuiva ~ sau, ├«nv, a alege cuiva ~a A judeca favorabil pe cineva. 21 (├Äae) A repara o nedreptate f─âcut─â cuiva. 22 (├Äae) A recunoa╚Öte c─â ceea ce spune sau face cineva este just, ├«ntemeiat. 23 (├Äae) A recunoa╚Öte cuiva calit─â╚Ťile. 24 Judecat─â oficial─â a oamenilor legii Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (8). 25 (╚ś├«s ~ divin─â) Apreciere a faptelor oamenilor, atribuit─â divinit─â╚Ťii. 26 (├Äs) ~a leului Nedreptate f─âcut─â de cei puternici celor slabi. 27 (Bis; ├«nv) Porunc─â dumnezeiasc─â Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (9). 28 Lege. 29 (Bis) Credin╚Ť─â. 30 Devotament. 31 Integritate moral─â. 32 Adev─âr. 33 Coresponden╚Ť─â a unor afirma╚Ťii cu realitatea. 34 (├Älav) Cu sau (├«nv) p(r)e) ori ├«n ~ Conform adev─ârului. 35 (├Äal) ├Äntr-adev─âr. 36 (├Äal) Cu temei. 37 Cauz─â dreapt─â a cuiva Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (15). 38 Preten╚Ťie ├«ntemeiat─â Si: (├«vr) drept─â╚Ťie (16). 39 (Pop; ├«e) A-i ie╚Öi (cuiva) ~t─â╚Ťile A i se face (cuiva) dreptate. 40 (├Änv; mpl) Privilegiu. 41 (├Änv) Dovad─â. 42 (├Änv) Justificare. 43 (├Änv) Motiv. 44 (├Änv; ├«e) A avea ~ A avea dovezi. 45 (├Änv; ├«ae) A avea o justificare acceptabil─â. 46 (├Änv; ├«ae) A avea motive de a face ceva. 47 (├Änv; ccr; lpl) Acte justificative. 48 (├Änv; arg) Poli╚Ťie. 49 (├Änv; arg) Vam─â. 50 (Pop) Judecat─â.
DREPT├üTE, drept─â╚Ťi, s. f. Principiu moral ╚Öi juridic care cere s─â se dea fiec─âruia ceea ce i se cuvine ╚Öi s─â i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoa╚Öte drepturile fiec─âruia ╚Öi de a acorda fiec─âruia ceea ce i se cuvine. ÔŚŐ Loc. adv. Cu (sau dup─â) dreptate = dup─â lege, cum se cuvine, ├«n mod just, pe drept, echitabil. Pe bun─â dreptate = pe drept cuv├ónt, ├«n mod ├«ntemeiat. ÔŚŐ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate s─âv├ór╚Öit─â cuiva; a recunoa╚Öte dreptul cuiva ├«ntr-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi ├«ntemeiat ├«n ceea ce spune sau ├«n ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoa╚Öte c─â ceea ce spune sau face (cineva) este ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, just. ÔÖŽ (Pop.) Judecat─â. ÔÇô Drept + suf. -─âtate.
DREPT├üTE, (rar) drept─â╚Ťi, s. f. Principiu moral ╚Öi juridic care cere s─â se dea fiec─âruia ceea ce i se cuvine ╚Öi s─â i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoa╚Öte drepturile fiec─âruia ╚Öi de a acorda fiec─âruia ceea ce i se cuvine. ÔŚŐ Loc. adv. Cu (sau dup─â) dreptate = dup─â lege, cum se cuvine, ├«n mod just, pe drept, echitabil. Pe bun─â dreptate = pe drept cuv├ónt, ├«n mod ├«ntemeiat. ÔŚŐ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate s─âv├ór╚Öit─â cuiva; a recunoa╚Öte dreptul cuiva ├«ntr-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi ├«ntemeiat ├«n ceea ce spune sau ├«n ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoa╚Öte c─â ceea ce spune sau face (cineva) este ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, just. ÔÖŽ (Pop.) Judecat─â. ÔÇô Din drept─ât├íte (├«nv. ÔÇ×dreptateÔÇŁ < drept + suf. -─âtate).
DREPT├üTE, (3, 4) drept─â╚Ťi, s. f. 1. Principiu care cere s─â se dea fiec─âruia ceea ce i se cuvine ╚Öi s─â se respecte drepturile fiec─âruia; echitate; faptul de a recunoa╚Öte drepturile fiec─âruia ╚Öi de a-i acorda ceea ce i se cuvine ├«n mod legitim. Act de dreptate. Sim╚Ťul drept─â╚Ťii. Ôľş ╚śi inima noastr─â Sub arme c├«nd bate, E tot pentru pace ╚śi pentru dreptate. BANU╚ś, B. 66. S-au ridicat cu to╚Ťii pentru dreptate. PAS, Z. I 193. Nici sabia, nici m─ârirea nu pre╚Ťuiesc c├«t dreptatea. SADOVEANU, D. P. 22. Care s-a ├«ntors de la u╚Öa mea f─âr─â s─â c├«╚Ötige dreptate ╚Öi m├«ng├«iere? NEGRUZZI, S. I 140. ÔŚŐ Loc. adv. Cu (sau dup─â) dreptate = pe drept, dup─â lege, cum se cuvine, ├«n mod just, echitabil. [Bacii] ├«╚Öi vor ├«mp─âr╚Ťi cu dreptate mana p─âm├«ntului. CAMILAR, T. 43. Neamurile mele au pl─âtit totdeauna cu dreptate. Au pl─âtit nu numai cu bani ╚Öi rod; au pl─âtit cu s├«nge. SADOVEANU, Z. C. 234. Pe bun─â dreptate = cu drept cuv├«nt, ├«n mod ├«ntemeiat. Pe bun─â dreptate s-a a╚Öteptat s─â fie r─âspl─âtit. Ôľş Pe bun─â dreptate ar mai avea de luat, iar nu de dat. VLAHU╚Ü─é, la TDRG. ÔŚŐ Expr. A face dreptate (cuiva) = a repara o nedreptate (f─âcut─â cuiva), a face un act de justi╚Ťie; a recunoa╚Öte dreptul cuiva ├«ntr-o chestiune oarecare. Partidul a venit s─â le fac─â ╚Öi lor dreptate. VINTIL─é, O. 27. ╚Üi se va face ╚Öi ╚Ťie dreptate... deplin─â dreptate. CAMIL PETRESCU, T. III 39. Bat─â-v─â crucea ciocoi, De-a╚Ö mai sc─âpa de la voi, S─â m─â trag la codru iar─â ╚śi s─â fac dreptate-n ╚Ťar─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 506. A avea dreptate = a fi ├«ntemeiat ├«n ceea ce spune sau ├«n ceea ce face. Grigori╚Ť─â are dreptate ╚Öi s-a g├«ndit bine, a ├«nceput cuv├«nt ascu╚Ťit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. Pentru celelalte interese nu-╚Ťi prea ba╚Ťi capul, ╚Öi ai dreptate. NEGRUZZI, S. I 63. A da (sau a g─âsi) dreptate (cuiva) = a) a recunoa╚Öte c─â ceea ce spune sau face cineva este ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, just. Nu se putea s─â nu dai dreptate ob╚Öte╚Ötii p─âreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. El se ├«ntrista, dar totdauna le da ╚Öi dreptate. MACEDONSKI, O. III 51; b) (popular) a face dreptate (cuiva). Domnul Mircea greu ofta, Pe b─âtr├«na o scula Mina dreapt─â-i s─âruta ╚śi pe loc dreptate-i da. ALECSANDRI, P. P. 199. ÔÖŽ Stabilire a justi╚Ťiei; judecat─â. Ziua drept─â╚Ťii se apropie... toate popoarele s-au mi╚Öcat... c─âci furtuna m├«ntuirei au ├«nceput. RUSSO, S. 148. 2. (Numai ├«n locu╚Ťiunea) Cu dreptate = (loc. adv.) cu devotament, cu cinste; (loc. adj.) devotat, fidel, cinstit. Nu putea pune pan-Valerie pe de alt─â parte nem╚Ťi s─â prind─â ori s─â prade solul, ÔÇô cunosc├«nd noi prea bine pe pan-Valerie ca un ╚Öleahtic cu credin╚Ť─â ╚Öi dreptate. SADOVEANU, Z. C. 83. ╚śi dac─â-i apuca o dat─â a te deprinde cu mine, ╚Ötiu bine c─â n-am s─â pot sc─âpa u╚Öor de d-ta, c─âci a╚Öa s├«nt eu in feliul mieu, ╚Ötiu una ╚Öi bun─â: s─â-mi slujesc st─âp├«nul cu dreptate. CREANG─é, P. 203. Te-am iubit cu dreptate, M-ai l─âsat cu str├«mb─âtate. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 262. 3. (La pl.) Drepturi3 (3). Bucium─â-n mine toate r─âscoalele ╚Ť─ârii! Toate obidele r─âzvr─âtite, Toate drept─â╚Ťile jecm─ânite. DE╚śLIU, G. 23. Vecinii, ├«ndeob╚Öte coloniza╚Ťi, aveau scutirile ╚Öi drept─â╚Ťile lor. EMINESCU, N. 154. ÔŚŐ (La sg., ├«nvechit, ├«n expr.) A avea dreptate s─â... = a avea dreptul s─â fac─â ceva, v. drept3 (3). Fie╚Ötecare moldovan are dreptate s─â c─âl─âtoreasc─â unde-i place? KOG─éLNICEANU, S. 190. 4. (La pl.; regional) Acte justificative. Eu ├«s doftor, ╚Öi anume care vindec─â coarnele de la oameni, vin la ├«n─âl╚Ťatul ├«mp─ârat s─â-i ar─ât drept─â╚Ťile. RETEGANUL, P. II 78. N-avu╚Öi m─âcar un frate... S─â ├«mble cu c─âr╚Ťile, S─â-╚Ťi scoa╚Ť─â drept─â╚Ťile. ALECSANDRI, P. P. 238.
drept├íte s. f., g.-d. art. dreptß║»╚Ťii; pl. dreptß║»╚Ťi
drept├íte s. f., g.-d. art. drept─â╚Ťii; pl. drept─â╚Ťi
DREPT├üTE s. 1. echitate, justi╚Ťie, (├«nv.) lege. (Lupt─â ├«n numele drept─â╚Ťii.) 2. v. juste╚Ťe.
DREPT├üTE s. v. ac╚Ťiune, cauz─â, judecat─â, proces.
Dreptate Ôëá nedreptate, neechitate
DREPT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Principiu moral ╚Öi juridic care cere respectarea drepturilor fiec─âruia; echitate. Act de ~. ÔŚŐ A face (sau a da) ~ a ├«ndrept─â╚Ťi. Pe bun─â ~ ├«n mod ├«ntemeiat; pe drept cuv├ónt. A avea ~ a fi ├«ntemeiat ├«n ceea ce (se) spune sau ├«n ceea ce (se) face. 2) la pl. Drepturi recunoscute prin lege. [Art. dreptatea; G.-D. drept─â╚Ťii] /drept + suf. ~ate
dreptate f. 1. ├«nsu╚Öirea lucrului drept, justi╚Ťie: a ├«mp─âr╚Ťi dreptatea: 2. cuv├ónt, temeiu: ai dreptate. [No╚Ťiunea de justi╚Ťie se rapoart─â la cea de rectitudine (cf., din contra, str├ómb─âtate)].
drept├íte f. Justi╚Ťie: a cere, a da dreptate. A avea dreptate, a fi a╚Öa cum zic─ş tu. A─ş dreptate, bine zic─ş, ├«n adev─âr!
DREPTATE s. 1. echitate, justi╚Ťie, (├«nv.) lege. (A restabilit ~ cuiva.) 2. juste╚Ťe, temeinicie, (├«nv.) rezon. (~ cauzei sale.)
dreptate s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES.
DREPTATE. Subst. Dreptate, juste╚Ťe, echitate, adev─âr, egalitate. Impar╚Ťialitate, obiectivitate, nep─ârtinire (pop.), justi╚Ťie. Probitate (livr.), cinste, onestitate, corectitudine, cumsec─âdenie, franche╚Ťe, integritate. Moralitate, moral─â, virtute, onoare. Sim╚Ťul drept─â╚Ťii. Inim─â dreapt─â, om drept. Adj. Drept, just, echitabil. Obiectiv, impar╚Ťial, nep─ârtinitor (pop.). Cinstit, integru, cumsecade, onest, franc, corect, ├«ndreptat (rar), prob (livr.), curat (fig.), nep─âtat (fig.). Moral, virtuos, cu sim╚Ťul drept─â╚Ťii. Vb. A fi drept, a fi impar╚Ťial. A avea dreptate, a avea drept. A face cuiva dreptate, a face un act de dreptate, a ├«mp─âr╚Ťi dreptate, a face parte dreapt─â, a judeca drept. A da dreptate (cuiva), a da drept (cuiva), a ╚Ťine balan╚Ťa dreapt─â, a ├«mp─âr╚Ťi ceva fr─â╚Ťe╚Öte. Adv. (├Än mod) drept, just, echitabil. Cu dreptate, f─âr─â p─ârtinire. V. adev─âr, cinste, lege, moralitate, omenie, principialitate, sinceritate.
DREPTATEA, cotidian al Partidului Na╚Ťional ╚Ü─âr─ânesc. Apare la Bucure╚Öti (1927-1938, 1944-1947). Directori: Virgil Madgearu, Constantin Gongopol, Mihai Ralea, Ion Livianu, N. Carandino. Printre colaboratori: I. Vinea, Sergiu Dan, P. Pandrea, P. Zarifopol, P. Andrei, ╚ś. Cioculescu, Vl. Streinu. ├Än 1990 a reap─ârut ca organ al P.N.╚Ü.-C.D. cu ├«ntreruperi ╚Öi cu o periodicitate diferit─â.
FIAT IUSTITIA, PEREAT MUNDUS! (lat.) s─â se fac─â dreptate (chiar de-ar fi) s─â piar─â lumea! ÔÇô Quintus Mucius Scaevola. Legea trebuie aplicat─â ├«n orice condi╚Ťii, dreptatea trebuie instaurat─â cu orice pre╚Ť.
LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este ├«ntotdeauna cea mai bun─â ÔÇô La Fontaine, ÔÇ×Le Loup et lÔÇÖagneauÔÇŁ.
LES ABSENTS ONT TOUJOURS TORT (fr.) cei absen╚Ťi nu au niciodat─â dreptate ÔÇô Interesele celor care nu sunt de fa╚Ť─â sunt sacrificate.
DREPTATE subst. 1. ÔÇô fam., act. (Viciu; ÔÇô frecv. ├«n ora╚Öul Gherla, (com. de Cristureanu); 2. ÔÇô Luca, scris ╚Öi Derepiate sau Direptate (Dm; C ╚śtef; 16 A I 273; 17 A I 211); Direptate este un neam dovedit documentar cu patru genera╚Ťii 1430-1550 (G Ro╚Ö 58 nr. 1).

Dreptate dex online | sinonim

Dreptate definitie

Intrare: dreptate
dreptate substantiv feminin
dereptate
dreaptate
derept─âtate
Intrare: Dreptate
Dreptate