draniță definitie

18 definiții pentru draniță

dráiniță sf vz draniță
drámniță sf vz draniță.
drániță sf [At: (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 266 / V: (reg) drắn~, drámn~ / Pl: ~țe / E: ucr драница] (Reg) 1 Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. 2 Bucată de lemn lungă de un metru. 3 Împrejmuire de lemn a fântânii. modificată
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. – Din rus. dranița, ucr. dranyc’a.
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. – Din rus. dranița, ucr. dranyc’a.
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. (Mold., Bucov., Maram.) Scîndurică subțire de lemn de brad, mai mare decît o șindrilă, cu care se acoperă, se învelesc casele, mai ales la munte. V. șiță. Sus, acoperișul spart dădea drumul ploilor; vîntoasele mînioase rupeau totdeauna din el dranițele putrede și le purtau în undele lor ca pe niște paseri negre. SADOVEANU, O. III 559. Mă duse... la casa bătrînească, cu dranița mucedă și cu pereții coșcoviți. C. PETRESCU, S. 12. Întîlnim cîțiva oameni cu niște cară cu draniță, mergind spre Iași. CREANGĂ, A. 126.
drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe
drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe
DRÁNIȚĂ s. v. șiță.
drániță (dránițe), s. f. – Șindrilă, șiță. Pol., rus. dranica (Cihac, II, 101), cf. mag. dránica. – Der. drăniți, vb. (a acoperi cu șindrilă); drănițit, s. n. (dispunerea șindrilei); drănicer, s. m. (persoană care face șindrile).
DRÁNIȚĂ ~e f. pop. Scândurică din lemn de brad, folosită pentru acoperirea caselor țărănești. /<rus. dranița, ucr. dranycá
draniță f. șindrilă mai lungă: case cu draniță CR. [Rus. DRANIȚA].
sdraniță f. V. draniță: sdranițe de lemn.
drániță f., pl. e (vsl. *dránica, d. drati, dŭrati, a despica, sŭ-drati, a sfîșia, a zdrențuĭ; rus. dranica; pol. dranica; ung. dránica, draniță. V. dîră, zdreanță). Nord. Șindilă de acoperit casa. Șindilă la zmeĭele cele marĭ. Fc. Corlată, polița de deasupra vetreĭ. – Și zdraniță. V. despicătură.
zdrániță, V. draniță.
draniță s. v. ȘIȚĂ.
drániță, dranițe, s.f. – (reg.) Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Biserica Albă). – Din rus. dranica (Cihac, cf. DER; DEX), ucr. dranycá (DEX, MDA) < vsl. dránica < drati, dǔrati „a despica” (Scriban).
drániță, -e. s.f. – Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. – Din rus. dranica (Cihac cf. DER).

draniță dex

Intrare: draniță
zdraniță substantiv feminin
draniță substantiv feminin
drainiță
dramniță