dramaturgie definitie

15 definiții pentru dramaturgie

dramaturghíe sf vz dramaturgie
dramaturgíe sf [At: LM / V: (înv) vr ~ghíe sf / Pl: ~ii / E: fr dramaturgie] 1 Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. 2 Totalitatea operelor dramatice care aparțin unui scriitor, unei literaturi naționale, unei epoci sau genului dramatic.[1] modificată
DRAMATURGÍE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care aparțin unui popor, unei epoci, unei școli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. 3. Teoria, metoda și tehnica artei teatrale. – Din fr. dramaturgie.
DRAMATURGÍE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care aparțin unui popor, unei epoci, unei școli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. – Din fr. dramaturgie.
DRAMATURGÍE s. f. 1. Totalitatea producțiilor dramatice care aparțin unui popor, unei epoci, unei școli literare etc. Dramaturgia sovietică. ▭ Repertoriul... cuprinde și piese din dramaturgia clasică. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 8/7. 2. Arta de a scrie piese de teatru și de a le pune în scenă; teoria construirii pieselor de teatru; artă dramatică. Curs de dramaturgie.
dramaturgíe s. f., art. dramaturgía, g.-d. dramaturgíi, art. dramaturgíei
dramaturgíe s. f., art. dramaturgía, g.-d. dramaturgíi, art. dramaturgíei
DRAMATURGÍE s. (LIT.) scenă, teatru. (A îmbogățit ~ românească.)
DRAMATURGÍE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia].
DRAMATURGÍE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)
DRAMATURGÍE f. 1) Totalitate a operelor dramatice ale unui scriitor, ale unei literaturi. 2) Arta și teoria scrierii și punerii în scenă a operelor dramatice. /<fr. dramaturgie
dramaturgie f. arta compozițiunii pieselor de teatru.
* dramaturgíe f. (vgr. dramaturgia. V. lit-urghie). Artă saŭ carte relativă la compozițiunea pieselor de teatru: Lessing a compus o însemnată dramaturgie.
DRAMATURGIE s. (LIT.) scenă, teatru. (A îmbogățit ~ românească.)
DRAMATURGIE. Subst. Dramaturgie, artă dramatică, artă teatrală, teatru; gen dramatic, specie dramatică. Operă dramatică, piesă (de teatru), piesuță (dim.), piesetă, scenetă, scheci; imbroglio; monodramă. Mimodramă, pantomimă. Dilogie, trilogie, tetralogie. Dramă; drama burgheză, drama romantică, drama realistă; dramă istorică, dramă socială, dramă psihologică; dramă lirică, dramă muzicală. Poem dramatic. Comedie, comedioară (dim.); comedie de caracter, comedie de moravuri, comedie de intrigă; mim, farsă, arlechinadă (rar), bufonadă (rar), pantalonadă (livr.); vodevil. Tragicomedie. Melodramă. Feerie, dramatizare. Dramaturg; tragic (rar); vodevilist (rar). Adj. Dramatic, comic, tragic, tragicomic, melodramatic, pantomimic. Vb. A dramatiza. V. actor, artă, artist, autor, literatură, proză, teatru.

dramaturgie dex

Intrare: dramaturgie
dramaturgie substantiv feminin
dramaturghie