draibăr definitie

13 definiții pentru draibăr

dráibar sn vz draibăr
dráibăr [At: CADE / V: (reg) ~bar, ~bor, ~bur, trai~ sn / Pl: ~e, dréibere / E: ger Treibbohrer) 1 sn Unealtă (manuală) confecționată din oțel, în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau tăișuri așezate în spirală și folosită mai ales în dulgherie pentru executarea găurilor Si: burghiu (1), sfredel (1), (reg), șăitău1. 2 sn (Pop) Coarbă2 (1). 3 sn (Reg) Mănunchi la răzuș (1). 4 sm (Arg) Grangur.
dráibor sn vz draibăr
dráibur sn vz draibăr
DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Burghiu de oțel pentru găurit lemnul. – Din germ. Treibbohrer.
DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Burghiu de oțel pentru găurit lemnul. – Din germ. Treibbohrer.
DRÁIBĂR, draibăre, s. n. Unealtă de oțel în formă de burghiu, cu care se găurește lemnul. V. burghiu, sfredel.
dráibăr (drai-) s. n., pl. dráibăre
dráibăr s. n. (sil. -drai-), pl. dráibăre
dráibăr (dráibăre), s. n. – Coarbă de dulgher. Germ. Treibbohrer (Scriban). Pare greșită legătura pe care o propunea Candrea, cu germ. Drillbohrer.
DRÁIBĂR ~e n. Burghiu de tâmplărie. /<germ. Treiblohrer
dráĭbăr n., pl. ere (germ. treib-bohrer). Un fel de sfredel numit și coarbă.
draibăr, draibări s. m. (intl.) spărgător de mare clasă.

draibăr dex

Intrare: draibăr
draibăr substantiv neutru
  • silabisire: -drai-
draibar
draibor
draibur