dragomanlấc sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / V: ~líc / Pl: ~uri / E: dragoman + -lâc] (În Evul Mediu; în țările române) 1-9 Dragomanat (1-9).

dragomanlíc sn vz dragomanlâc modificată

DRAGOMANLẤC s. n. Funcția îndeplinită de dragoman în trecut, în Țările Române. – Dragoman + suf. -lâc.

DRAGOMANLẤC s. n. Funcția îndeplinită de dragoman în trecut, în țările române. – Dragoman + suf. -lâc.

DRAGOMANLÎ́C, dragomanlîcuri, s. n. (Învechit) Funcția de dragoman, de translator oficial. Eu am făcut dragomanlîc boierilor în limba talienească. La ODOBESCU, S. I 270.

DRAGOMANLẤC, dragomanlâcuri, s. n. (Înv.) Funcția de dragoman. – Din dragoman + suf. -lâc.

dragomanlâc s. n.