dragomán m. (ngr. dragumános, d. ar. tarğuman și turğuman, interpret, d. tarğama, a traduce, care vine d. haldaicu targem, trecut la Jidanĭ supt forma targum, traducea haldaică a bibliiĭ, apoĭ la Arabĭ. D. ar. vine turc. terğeman, terğiman și terğüman. D. ngr. vine it. dragomanno, de unde fr. drogman, drogoman și dragoman; d. ar. vine it. turcimanno, sp. trujaman, fr. trucheman). Interpret, traducător, maĭ ales în Orient, la pa consulate ș.a. Est. Șef de plutașĭ. – Se zicea și terdiman, tergiman și (cu fonetizm ngr.) terziman.