Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru dragoman

dragom├ín sm [At: MARDARIE, L. 210 / V: ~gum~, (├«nv) dr─âg~, dr├óg~ / Pl: ~i / E: ngr ╬┤¤ü╬▒╬│╬┐đ╝╬▒╬Ż╬┐¤é, ╬┤¤ü╬▒╬│¤ůđ╝╬▒╬Ż¤ů¤é] 1 (├Än Evul Mediu; ├«n ╚Ť─ârile rom├óne) Func╚Ťionar ata╚Öat pe l├óng─â un minister, consulat, ambasad─â etc. 2 (Ist) Interpret oficial folosit ├«n trecut ├«n ╚Ť─ârile din Orient. 3 (├Äs) Mare ~ Dreg─âtor ├«n Imperiul Otoman care se ocupa de rela╚Ťiile diplomatice ale ╚Ť─ârii cu statele europene. 4-6 (Ist) Func╚Ťia de dragoman (1-3). 7-9 (Ist) Titlul de dragoman (1-3). 10 (├Ävr) Ghid. 11 (├Ärg) Mijlocitor. 12 (├Änv) ╚śef. 13 (├Änv) Supraveghetor. 14 (├Änv) Conduc─âtor al unui grup de muncitori forestieri, av├ónd func╚Ťia de intermediar ├«ntre ace╚Ötia ╚Öi proprietar. 15 (Plu; ├«nv; ├«s) ~ de linie Persoan─â care controla linia apei, observa eventualele obstacole ╚Öi coordona opera╚Ťiunile de eliberare a rutei, hot─âr├ónd totodat─â momentul de plecare. 16 (Reg) St─âp├ón al st├ónei Si: st├óna╚Ö.
dragom─âne├ís─â sf [At: C. GANE, TR. V. 160 / Pl: ~ese / E: dragoman + -eas─â] (├Ärg) So╚Ťie de dragoman (11).
dragumán sm vz dragoman
drăgomán sm vz dragoman
drâgomán sm vz dragoman
DRAGOM├üN, dragomani, s. m. Interpret, t─âlmaci oficial folosit ├«n trecut ├«n ╚Ť─ârile din Orient. ÔŚŐ Mare dragoman = dreg─âtor ├«n Imperiul Otoman care se ocupa de rela╚Ťiile diplomatice cu statele europene. ÔÇô Din ngr. dragom├ínos, dragum├ínos.
DRAGOM├üN, dragomani, s. m. Interpret, t─âlmaci oficial folosit ├«n trecut ├«n ╚Ť─ârile din Orient. ÔŚŐ Mare dragoman = dreg─âtor ├«n Imperiul Otoman care se ocupa de rela╚Ťiile diplomatice ale ╚Ť─ârii cu statele europene. ÔÇô Din ngr. dragom├ínos, dragum├ínos.
DRAGOM├üN, dragomani, s. m. (├Änvechit) 1. (├Än vechiul imperiu otoman ╚Öi ├«n alte ╚Ť─âri din Orient) Translator oficial, t─âlmaci, traduc─âtor, interpret. ├Ämp─âr─â╚Ťia [turceasc─â] le ar─âta [grecilor] a sa bun─âvoin╚Ť─â ╚Öi a sa ├«ncredere... ├«ntrebuin╚Ť├«ndu-i ca slujba╚Öi ai bisericii, ca soli, ca vame╚Öi, ca dragomani ╚Öi chiar uneori ca c├«rmuitori de ╚Ťinuturi. ODOBESCU, S. A. 127. Fiu al unui zidar dintr-o insul─â a Arhipelagului, Mavrogheni intr─â mai ├«nt├«i slug─â la Assan bei capudan-pa╚Öa, apoi ajunse dragomanul lui. B─éLCESCU, O. I 86. 2. V─âtaf, supraveghetor: a) (├«n porturi) S─â plece imediat la fa╚Ťa locului dragomanul de la c─âpit─ânie ╚Öi s─â fac─â din nou controlul po╚Ötelor. BART, E. 295. Pe chei marfa era a╚Öezat─â ├«n regul─â. Ochiul ├«ncruntat al dragomanului p├«ndea orice mi╚Öcare. DUN─éREANU, N. 13; b) (la plut─ârit) Dragoman de schel─â.
dragomán s. m., pl. dragománi
dragomán s. m., pl. dragománi
DRAGOMÁN s. (IST.) (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)
DRAGOMÁN s. v. interpret, tălmaci, traducător, translator.
dragom├ín (dragom├íni), s. m. ÔÇô T─âlmaci, traduc─âtor, interpret. ÔÇô Mr. draguman. Ngr. ╬┤¤ü╬▒╬│╬┐¤ů╬╝╬Č╬Ż╬┐¤é (Tiktin; Scriban), din tc. terceman, ╚Öi acesta din arab. tard┼żum├ón. Din ngr. provine ╚Öi it. dragomanno, alb., bg. dragoman, ╚Öi din arab. fr. truchement, sp. trujam├ín. Din tc. provine rom. tergiman (var. terziman), s. m. (interpret). ÔÇô Der. dragomanl├«c, s. n. (meseria de interpret).
DRAGOM├üN ~i m. ├«nv. (├«n Orient) Persoan─â care ├«ndeplinea oficial func╚Ťia de interpret pe l├óng─â o solie str─âin─â. /<ngr. dragom├ínos, dragum├ínos
dragoman m. t├ólmaciu oficial. [It. DRAGOMANO, printrÔÇÖun intermediar grec modern].
dragom├ín m. (ngr. dragum├ínos, d. ar. tar─čuman ╚Öi tur─čuman, interpret, d. tar─čama, a traduce, care vine d. haldaicu targem, trecut la Jidan─ş supt forma targum, traducea haldaic─â a biblii─ş, apo─ş la Arab─ş. D. ar. vine turc. ter─čeman, ter─čiman ╚Öi ter─č├╝man. D. ngr. vine it. dragomanno, de unde fr. drogman, drogoman ╚Öi dragoman; d. ar. vine it. turcimanno, sp. trujaman, fr. trucheman). Interpret, traduc─âtor, ma─ş ales ├«n Orient, la pa consulate ╚Ö.a. Est. ╚śef de pluta╚Ö─ş. ÔÇô Se zicea ╚Öi terdiman, tergiman ╚Öi (cu fonetizm ngr.) terziman.
DRAGOMAN s. (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)
dragoman s. v. INTERPRET. T─éLMACI. TRADUC─éTOR. TRANSLATOR.
dragom├ín, dragomani, s.m. ÔÇô (arh.) Conduc─âtorul unei lucr─âri forestiere (Gh. Pop, 1971). Posibil cu sensul ini╚Ťial de ÔÇ×interpret, traduc─âtorÔÇŁ, deoarece lucr─ârile forestiere industriale erau coordonate de me╚Öteri str─âini (de regul─â, austrieci). ÔÇô Din ngr. dragom├ínus, dragum├ínus ÔÇ×t─âlmaciÔÇŁ < arab. tar─čuman < targama ÔÇ×a traduceÔÇŁ (Tiktin, Scriban, DEX, MDA).
dragom├ín, -i, s.m. ÔÇô Conduc─âtorul unei lucr─âri forestiere (Gh. Pop 1971). Posibil, ├«n trecut, cu sensul ini╚Ťial de ÔÇ×interpret, traduc─âtorÔÇŁ, deoarece lucr─ârile forestiere industriale erau coordonate de me╚Öteri austrieci. ÔÇô Din ngr. dragomanus ÔÇ×t─âlmaciÔÇŁ.
Drăgna f. Drăgn/eiu, -oiu, Drăgo/ciul, -iaș, icea, -man v. Drag IV 12, III 2, 5b.

Dragoman dex online | sinonim

Dragoman definitie

Intrare: dragoman
dragoman substantiv masculin
draguman
dr─âgoman
drâgoman
Intrare: Dr─âgoman
Dr─âgoman