Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru draghină

drábină sf vz draghină
draghén sn vz draghină1
drághin sn vz draghină1
drághină1 sf [At: DAMÉ, T. 10 / V: (reg) ~ábină sf, dráden, drághen, drághin, ~ágin sn / A: ~ghínă / Pl: ~ne / E: ucr драбина] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se sprijină de leuci Si: loitră. 2 (Buc) Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele Si: carâmb (1), drug. 3 (Reg) Bucată de lemn (de stejar, frasin etc.) sau de fier care leagă carâmbii loitrei, la mijlocul spetezelor, și care este îndoită pe după carâmbul de sus și fixată în crucea de mijloc Si: cercel (16), ghermec. 4 (Reg) Traversă. 5 (Reg) Așchie mare dintr-un lemn crăpat. 6 (Reg) Vas de lemn în care se așază nutrețul animalelor. 7 (Reg) Cal mare, bătrân și slab. 8 (Reg) Varietate de struguri roz.[1]
drághină2 sf vz dracilă
draghínă3 sf vz draglină
drágin sn vz draghină1
DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna.
DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna.
DRÁGHIN s. n. v. draghină.
DRĂGHINĂ, draghini, s. f. (Mold.) Loitră. Stăteau amîndoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pîslă. SADOVEANU, O. III 387. În ogrăzile chiliilor, cărăușii se suiseră pe draghinile căruțelor. id. F. J. 17. Peste cuprinsul întreg al chervanelor erau aruncate țoluri groase și mari de cînepă, cetluite temeinic cu frînghii... prinse cu noduri meșteșugite de carîmbii ușor încovoiați ai draghinilor. HOGAȘ, DR. 284. ♦ (Prin restricție) Fiecare din lemnele cele lungi (de sus și de jos) ale loitrei în care sînt fixate spetezele; carîmb, drug. – Variantă: drághin, draghine (CAMILAR, N. II 251), s. n.
drághină (pop.) s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini
drághină s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini
DRÁBINĂ s. v. loitră.
DRÁGHINĂ s. v. carâmb.
drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov.Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal).
DRÁGHINĂ ~i f. Fiecare dintre cele două bare de lemn de la loitra unui car sau a unei căruțe. /<ucr. drabyna
draghină f. Mold. loitra carului. [Pol. DRABINA].
drábină V. draghină.
drághină f., pl. draghinĭ și drăghinĭ (din drábină, formă inuz., d. rut. pol. drabina, id. rudă cu germ. trampein, a păși greŭ. V. trapă și Bern. 1, 219). Nord. Loitră.
drabină s. v. LOITRĂ.
draghină s. v. CARÎMB.

Draghină dex online | sinonim

Draghină definitie

Intrare: draghină
draghin substantiv neutru
draghină 2 pl. -e substantiv feminin
draghină 1 pl. -i substantiv feminin
drabină
draghen
draghin
dragin