drăngăí v vz drângăni

drăngăní v vz drângăni

drângăní2 v vz zdrăngăni

drângăní1 vi [At: ALECSANDRI, T. 324 / V: drăn~, ~găí / Pzi: ~nésc / E: drâng + -ăni] (Reg) 1 A cânta din drâmbă1 (1). 2 (Fam) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). modificată

DRĂNGĂNÍ vb. IV v. drângăni.

DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.

DRĂNGĂNÍ vb. IV v. drângăni.

DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.

drângăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănésc, imperf. 3 sg. drângăneá; conj. prez. 3 să drângăneáscă

drângăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănésc, imperf. 3 sg. drângăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. drângăneáscă

DRÂNGĂNÍ vb. v. zdrăngăni.

drângănì v. 1. a cânta cu drângul; 2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc.

drăngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.

drîngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.

zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.

drîngăni vb. v. ZDRĂNGĂNI.

drăngăní, drăngănesc, (zdrăngăni), vb. intranz. – 1. A face zgomot prin lovirea accidentală a unor obiecte metalice. 2. A lovi corzile unui instrument muzical fără a susține un ritm. – Cf. drângăni (< drâng „drâmbă”) (MDA); cf. zdrăngăni (< zdrang, formă onomatopeică).