drăngălău definitie

12 definiții pentru drăngălău

drăgălắu sm vz drângălău
drăngălắu sm vz drângălău
drăngắu sm vz drângălău
drângălắu sm [At: CARAGIALE, S. N. 29 / V: drăn~, drăg~, ~gắu, drăngắu / Pl: ~ắi / E: ns cf drag, drâng1] (Reg) 1 Iubit. 2 (Pex) Tânăr afemeiat. 3 Om care își pierde vremea degeaba Si: pierde-vară.[1] modificată
drângắu sm vz drângălău
DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.
DRÂNGĂLẮU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălắu s. m.] – Cf. drâng.
DRĂNGĂLẮU s. m. v. drângălău.
DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.
drângălắu (rar) s. m., art. drângălắul; pl. drângălắi, art. drângălắii
drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii
drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].

drăngălău dex

Intrare: drângălău
drăngău
drăgălău
drăngălău
drângălău substantiv masculin
drângău