drămui definitie

15 definiții pentru drămui

drămuí2 [At: CIAUȘANU, V. / V: dre~ / Pzi: ~ésc / E: nct] (Reg) 1 A drăcui1 (1). 2 A certa cu asprime.
drămuí1 vt [At: VĂCĂRESCU, P. 46/26 / Pzi: ~ésc / E: dram1] 1 (Înv; fșa) A măsura cu dramul1 (1) Si: a drămălui (1). 2 (Pex) A măsura cu precizie un material, o substanță Si: a drămălui (2). 3 A alege după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămălui (3). 4 A evalua cu atenție. 5 A ezita între mai multe opțiuni. 6 (Fig; c.i. oameni) A studia atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile cuiva. 7 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) A folosi cu multă atenție.
dremuí v vz drămui2
DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (Absol.) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. ◊ Refl. pas. Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. ◊ Fig. Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. ♦ Fig. A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. – Prez. ind. și: drămui (BANUȘ, B. 79).
drămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 să drămuiáscă
drămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drămuiáscă
DRĂMUÍ vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)
DRĂMUÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, socoti.
A DRĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (materiale, substanțe) A cântări, sau a împărți cu multă precizie sau cu multă minuțiozitate. 2) fig. A cântări profund și amănunțit cu mintea; a cumpăni. /dram + suf. ~ui
drămuì v. a cântări, a cumpăni.
drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.
DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)
drămui vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. SOCOTI.

drămui dex

Intrare: drămui
drămui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dremui