drăgulíță [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 253/4 / Pl: ~țe / E: drag + -uliță] (În formule de adresare) 1-2 sf, af (Persoană) drăguță. 3 sf Iubit.

DRĂGULÍȚĂ, drăgulițe, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.

DRĂGULÍȚĂ, drăgulițe, adj. Diminutiv al lui drag(ă); p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.

drăgulíță (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulíțe

drăgulíță adj. f. (și m. numai la voc. sg.), pl. drăgulíțe