draghíci sm vz drăghici

drăghíci sm [At: DLR ms / V: drag~ / Pl: ~ / E: drag + -ici] (Ent; reg) Viespe mică cu înțepătura foarte dureroasă (Crabro cephalotes).

drăghíci (rar) s. m., pl. drăghíci

drăghíci s. m., pl. drăghíci

Drăghiciu (Postelnicul Manolache) m. autorul unei Istorii a Moldovei pe timp de cinci sute de ani până în zilele noastre (1857).

drăghícĭ m. (cp. cu drag și murgocĭ). Un fel de vespe mică (crabro cephalótes).

DRĂGHICI, Alexandru (1919-1993, n. Tisău, jud. Buzău), om politic român. Muncitor feroviar. Arestat pentru activitatea comunistă (1935) și condamnat la nouă ani închisoare. Colaborator apropiat al lui Gh. Gheorghiu-Dej. Ca ministru adjunct (1951) și apoi titular (1952-1965) la Interne, D. a fost unul dintre principalii organizatori ai politicii de represiune brutală ai opozanților anticomuniști, iar în timpul luptei pentru putere, inclusiv a celor din propriul partid. În 1968, a fost înlăturat din funcțiile de partid și de stat.

DRĂGHICI, Dorina (1922-1994, n. Craiova), interpretă română de muzică ușoară. Cu un timbru cald al vocii, a interpretat într-o manieră originală, plină de sensibilitate, numeroase șlagăre românești.

Drăgheasa, Drăghi/ci, -cean, -e, -ea, -escu v. Drag II 1, 2.