drăculéț sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 147 / Pl: ~eți / E: drac + -uleț] 1-4 (Șhp) Drăcușor (1-4). 5 (Rar; îe) Al ~ului A dracului. 6 (Mun; art) Dans popular în care perechile se prind de mijloc, executând o legănată urmată de o învârtită. 7 (Mun; art) Melodie după care se execută drăculețul (6).

DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. – Drac + suf. -uleț.

DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. – Drac + suf. -uleț.

DRĂCULÉȚ, drăculeți, s. m. Drăcușor. Alege șapte drăculeți cu pinteni. RETEGANUL, P. II 66.

drăculéț s. m., pl. drăculéți

drăculéț s. m., pl. drăculéți

DRĂCULÉȚ s. v. drăcușor.

DRĂCULEȚ s. drăcușor.